Iubire, sentiment frumos,
te chem să-mi dai un semn duios.
Să-mi spui cum te simţi atunci,
când nu eşti singur pe poteci.
Şi prinde-mă bine de mână
să-mi fi aproape, la-ndemână.
Fie că sunt în casă sau afară,
să-mi mângâi fruntea cu căldură.
În inima mea să vezi un castel,
atunci când mi-l aduci pe el.
Nu te sfii, vino în sufletul meu
căci eu te caut şi te-aştept mereu.
Să-i spui soarelui să-ţi lumineze calea,
să vezi bine când vii, aleea.
Să-i spui frigului să stea departe,
să nu-mi fac speranţe deşarte.
Să-i spui ploii să stropească,
cu picăturile ei, să-nflorească
Toata iarba şi florile,
să le miros, să le admir culorile.
Să mă faci să râd, să strig în gura mare
cănd îţi voi găsi aflare
Şi dacă vei veni, să nu pleci nicicând,
cum eu nu te-alung niciodată din gând.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Merci frumos Mircea, pentru comentariu, mi-a placut mult.
Goga a comparat inima cu o biserică. Ai găsit o comparație mai ispititoare, un castel.
Merci frumos George.
Cu drag, Mihaela
Merci frumos pentru frumosul filmulet, Camelia.