Activităţi recente

Gordan Mircea a lăsat un comentariu pentru Gordan Mircea
Iunie 3
Gordan Mircea a postat o stare
Lada de zestre
Fărîme de spiritualitate bologană (Legendă)
Vremurile au încremenit satul, în…
Mai 31
Gordan Mircea a lăsat un comentariu pentru Gordan Mircea
Mai 31
Gordan Mircea a lăsat un comentariu pentru Gordan Mircea
Mai 30
Mai Mult…

Despre mine

Gen

Masculin


Locație

Cluj-Napoca


Ziua onomastică (zi, luna)

+


Site personal, adresă blog sau cont personal într-o altă reţea socială (fără a scrie şi http://)

https://reteaualiterara.ning.com/profail/GordanMircea


cont Facebook (dacă există, fără a scrie şi http://)

https://+


Realizări


Puncte câștigate: 235
1001

1001

Comentarii, mesaje pentru membru

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentariile sunt închise.

Comentarii

  • Lada de zestre
    Fărîme de spiritualitate bologană (Legendă)

    Vremurile au încremenit satul, în hibernare
    Mii de ani, ca unul, fără nici o transformare,
    Case mici, cu pălării de paie, avînd sărăcanii
    Și-n ceva mai răsărite viețuind bogătanii.

    Sărăcia era mare și-nfingea pumnale-n burtă,
    Moartea, avînd mult de furcă, făcea viața scurtă,
    Truda fiindu-i în zadar, la “moara fără noroc”,
    Fiecare dimineață punînd un vlăstar în loc.

    Casele erau pline de „ciledi”, dar oala goală
    Făcea inutilă orice încercare de-mpărțeală,
    Așa că-i dădeau la bogătani, sluji, ca să muncească,
    Lăsîndu-i în voia sorții, Domnul ca să-i ocrotească.
    ……………………………………………………
    Timpul, depănînd anii, în fireasca-i curgere,
    Ca și viața-n satul de munte, fără întrerupere,
    Conservînd arhaice tradiții și obiceiuri,
    Munca, cinstea și-omenia nefiind rar-avisuri.

    Boii trăgeau plugu-n brazdă, coasa fîșîia prin iarbă,
    Sapa, hîtru, rîdea buruienilor rase… de barbă,
    Furci și greble, de lemn, puneau claie-n fîrcituri,
    Iar harnicele seceri adunau grîul în șuri.

    Iarna, în habă, tineri își torceau destine,
    Colindate la Crăciun – alesele lor zîne,
    Iar la horă se-aduna tot satul, să petreacă,
    Sfîrîind călcîele și-n „figuri” să se întreacă.

    Petreceau la nunți, invitați cu „păpușa”,
    – Doar cei care nu arătau, pe dinafară,...ușa! –
    Încîntați cu…voie bună și falsa mireasă,
    Dar și cu găina…din poveste, la nașa pe masă.
    ………………………………………………….
    Noaptea se așterne, ca o mantie, întunecînd
    Cerul albastru și un roi de stele împrăștiind –
    Tulburătoare priveliște a universului,
    Sumă de destine: fiecare-și are steaua eului.

    Junețea i-a rotunjit formele și în oglindă
    Răsare o zînă ca-n povești, stînd zbor să prindă,
    – Precum scrie-n cartea cu basmele copilăriei –
    Un Făt-Frumos ca s-o încînte cu oda bucuriei.

    Însoțiți de voia bună, din Josani și din Susani,
    La joc în șură se adună tinerii bologani –
    Obicei din moși-srtămoși păstrat, cu bucurie
    Petrecînd, pînă în zori, o noapte de reverie.

    Aruncîndu-și privirea-n jur, se cufundă-n doi ochi adînci,
    Lăsînd-o puterile de parcă-ar fi urcat pe stînci
    Și, invitată la joc, i s-au înmuiat picioarele,
    Inima spunîndu-i: se-mplinesc aevea visele !?

    Trio Voasi la vioară și cu Sali la gordună,
    Porneu jocul, apoi puneau liniștea pe strună,
    Dănțăușii păstrînd ritmul, cu bătut și strigături,
    Pînă cînd suna finalul, acompaniat de...of-uri.

    Zorii i-au prins în brațe, învîrtindu-se cu foc,
    Prinși de vrajă, parcă și timpul s-a oprit pe loc.
    Nici inima lui nu era de piatră, Făt-Frumosul,
    Ciobanul satului, a fost să fie sortit – alesul.
    …………………………………………………………
    Urca pe Podișoare juna, bici avînd drept sfetnic,
    Înapoi ca să nu dea măgarul îndărătnic,
    Încărcat cu desagii cu “chicuri” și cu merinde
    Pentru Făt-Frumosul, grăbind în brațe a-l cuprinde.

    Albe puncte apar în zare, turma de mioare,
    Spre staul, grăbite de cîini, pun elan în picioare,
    Iarba, verde și gustoasă, să se transforme în caș
    Din mîinile măiastre ale frumosului ciobănaș.

    Soarele, mirat, s-a oprit pe loc, ca să privească
    Minunea de fecioară, ce la stînă-o să poposească,
    Întîmpinată de ciobănaș, pierdut în visare
    Și, ca bun venit, înlănțuind-o c-o îmbrățișare.
    Ea îl privea surîzătoare, atît de fericită!

    Întinzîndu-i gura s-o sărute – iubire pecetluită.
    Cu buzele împreunate – ar sta așa o veșnicie –
    Prevestind, fiorii, o viitoare căsătorie.
    …………………………………………………..
    Deși iubirea nu ia-n seamă culoarea sîngelui,
    Săracul nu poate aspira la fata bogatului,
    Trebuind să-l cheme pe Cicero-n ajutor,
    Fata ca s-o dezlege de a părinților dor.

    - Tăticule drag, ți-a dat Domnul doar o singură fată,
    Lumina ochilor tăi, și n-o s-o lași nemăritată,
    Alesul, inimii cîntîndu-i ode în catedrală,
    Dar vrei ca să fie un “cîntec de lebădă” – autumnală?!

    - Fată dragă, așa-i rînduiala, stricte reguli are:
    Cei bogați, de cei săraci, să trăiscă-n separare.
    Legea-i lege, bariera-i de netrecut, se pare,
    Dar, ca s-o treacă, hai să-l punem la-ncercare,

    Ca să închidem gura satului, că-i cel mai potrivit
    Fecior, să facă o grozăvie, cum altul n-andrăznit.
    Lada ta de zestre va fi proba lui, de îndemînare,
    Urcînd-o pe Coasta Fetii-n spate, fără răsturnare.
    ………………………………………………………..
    Satul întreg s-a adunat, ca la urs, gură cască,
    Să vadă ce n-au mai văzut, de o să reușască,
    Invidioși pe ciobănaș și dorind succes chinului
    Voinicului și să-i „moară capra vecinului”!

    - Doar o fată are tata, și frumoasă și bogată,
    Cu ladă de zestre pe măsură, dotă minunată,
    (Crucind asistența cu artisticele-i încrustații,
    Mare și plină ochi, producînd un val de exclamații)

    Împreună le primește voinicul ce dovedește
    Credință și sacrificiu, cum altul nu mai găsește.
    Prețioasa perlă, cine vrea ca s-o aleagă
    Hăurile existenței să-nfrunte, ca să o culeagă.

    Nimeni nu se-ncumetă la-nfruntarea neputinței,
    Încercare dincolo de limita nesăbuinței,
    Dar, citind în ochii dragi adînca disperare,
    Ciobănașul hotărî: ori fata, ori...peste hotare!

    Lada, ca o piatră de moară, grea peste poate,
    La-ncovoiat și, cu picioarele-n pămînt afundate,
    Face primul pas pe Coasta Fetii, abruptă tare,
    Care-i mai adaugă o greutate pe spinare.

    Pas cu pas, – parcă se răstoarnă cerul – pînă ajunge
    Spre mijlocul dealului, dar viața i se scurge
    Cu fiecare pas, picătură cu picătură,
    Viața în abisul inexistenței dînd o...tură.

    Neagra moarte, fără milă, cu coasa îl împunge,
    Cu ură și firul, ce-l lega de cer, îl frînge,
    Din ladă,pornită la vale, păsări, cu zbor frînt,
    Căzînd pietrificate şi împrăștiate pe pămînt.

    Precum un meteorit a lovit, lada, adîncă
    Groapă săpînd și prefăcîndu-se într-o stîncă,
    Păstrînd amintirea unei iubiri, de...piatră,
    Ce nu a putut să fie, nicidecum, dezintegrată.

    Mdraesculum - septembrie 2012
    PS:
    Azi zace stînca din poveste, trecută în uitare,
    Acoperită cu un munte de steril(ă)...nepăsare.
    ciledi = copii
    fîrcitură = căpiță de fîn, de formă conică, adunat în jurul unui par
    chic (reg., intraductibil…în romînă) = vas din lemn cu capac, de formă ovală

    Coasta Fetii se află localizată în poza următoare:q1

  • La gîscă
    (Fărâme de spiritualitate bologană)
    ( Anul 1848)
    Buciumă din deal în deal,
    C-a-nceput sfada-n Ardeal:
    Din Brașov la Satu-Mare
    Se păruiesc cu-nverșunare,
     
    De nu mai știi care pe care,
    Punînd la grea încercare
    Frăția între popoare
    Și-au pus pușca în cătare.
     
    Budapesta vrea, bag-samă,
    Să ne fie și ea...”mamă”,
    Dar unde – dracu – s-a văzut,
    Fără tată, nou-născut?
     
    Și-aleserăm...Necuratul –
    „Tată” să fie-mpăratul,
    Crezîndu-l, în jurăminte,
    C-a doua oară nu minte,
     
    Cum ne-a mai mințit odată,
    Trăgînd speranța pe...roată!
    Dar s-a supărat „mamaie”
    Și-a vrut să ne dea bătaie.
     
    Ne-am sfădit, cam un ceas,
    Și i-am trîntit ușa în nas,
    (Iancu, iubit de popor,
    Fiind ales conducător) .
     
    (În habă)
     
    Iarna și-a-nfipt colți-n munți,
    Întinzînd pe vale punți
    Și-n inimi punînd grabă
    La un sărutat în habă.
     
    Peste deal adie lin,
    Vîntul, purtînd un suspin –
    Dorul după o guriță
    De la draga morăriță
     
    Și Iancu, falnic bărbat,
    Hotărît și ne-nfricat,
    Pe-ntuneric des, claie,
    Cînd noaptea-n două se taie,
     
    Printre dușmani se strecoară
    În Bologa-n sat la moară,
    Unde haba-i în toi,
    Torcînd ițe de-un...război
     
    Și buze moi se „mușcă”,
    De-s prinse-n joc la „gîscă”,
    Dacă gîsca-i neprăjită
    Și inima neostoită.
     
    Ar sta aici o veșnicie,
    Printre frați de omenie
    Și zîne bune, ca-n povești,
    Cum altele nu mai găsești,
     
    Dar, de-l prinde „mamița”,
    Îl „corectează” cu.... „gherlița”,
    Și are-o sfîntă datorie:
    Să ne scoată din robie,
     
    Și s-a pierdut în negură,
    Dar, ajuns pe Măgură,
    Un glonte, tras de-o patrulă,
    I-a ras vîrful la căciulă.
     
    – Măi să fie, măi să fie!
    De purtam o pălărie
    Mi-ar fi perforat țeasta
    Și plecam din lumea asta.
     
    (Urmare:)
    Am lăsat „părinți”-n pace,
    Să se certe, să se-mpace
    Și a pus „ursul” „tataie”
    S-o calce pe măștihoaie.
     
    “Mami”, cu poalele ridicate,
    L-a dus pe “tati” în păcate
    Și-am fost o mie de ani
    Pe lumea asta,…. orfani!
     
    sfadă [reg.] = ceartă
    măștihoaie [reg.] = mamă vitregă
    habă [reg.] = șezătoare
    gîsca = un joc
    Moara actuală-a Jenii- şi vulturii din Bologa. Au fost 6 mori, piuă...
  • laughing

  • Argumentul prostului
    Pe copiii mei, de mici, i-am învățat
    Să se comporte ca un om civiliat;
    Căci pe adversar de vrei să-l dovedești,
    Cu argumente fine să-l lovești.
    Neavând ce spune,din lipsă de cultură,
    Va aduce argumente din subcultură:
    Cu înjurături și datul punmului,
    Dar acestea sunt... argumentul prostului!
    MdR
Acest răspuns a fost șters.
-->