Negruța se învârtea disperată în preajma micii ferestruici de la beciul scării șase și nu avea curajul să intre. Se pare că puii îi sunt în pericol. O fi intrat șobolanii?!
În urmă cu câteva zile a ieșit de aici însoțită de doi pui mărișori, unul alb-negru și unul negru complet. Au dat un spectacol încântător: s-au hârjonit între ei, au sărit pe pisică, apoi s-au așezat să se hrănească, sugând cu nesaț de la sânul mamei. O adevărată terapie pentru privitori.
În urmă cu doi ani ne-a dus în curte șase pui, iar anul trecut cinci. Ne desfătam privindu-i cum se jucau în verdeața de la colțul dintre scări. Erau o încântare și pentru copiii mici, și ei sosiți recent pe lume! Unii au fost luați de diverși locatari de la blocurile vecine, iar alții au fost adoptați de o fată iubitoare de animale, Clau… Tot ea a mai plasat și alți pui, spre adopție, în urma campaniei de pe internet (vezi pozele!). Alții au crescut și și-au găsit alt loc de refugiu prin cartier.
Din nefericire, în urma modernizării aleilor dintre blocuri, au închis și accesul în cotloanele unde puteau să se adăpostească, iar, în urma îngropării containerelor de la punctele gospodărești, li s-a tăiat și sursa de hrănire! Acum hoinăresc flămânde și înghețate printre blocuri, acea ferestruică , fără plasă, fiind singurul loc pe unde pot pătrunde la adăpost, dar pe unde pot pătrunde și dușmanii!
S-a lăsat o noapte de smoală în pădurea dintre blocuri și lampioanele de pe alei nu s-au aprins. O noapte sinistră! La lumina slabă de la apartamente, am văzut-o pe Negruța trecând ca o nălucă, având puiul alb-negru în gură și s-a pierdut în pădure. Bag-sama, la adăpostul întunericului, Negruța a reușit să-i păcălească pe șobolani și să le smulgă prada.
În bezna dintre blocuri, doar între cele două rânduri de garaje, din mijlocul pădurii, lumina un bec chior.
La scurt timp, puiul a început să plângă și am văzut pisica pierzându-se în pădure. Am crezut că puiul plânge de urât și că pisica o să-l liniștească. Dar puiul nu s-a oprit din plans, un plans sfâșietor, de disperare.
Mi se rupea sufletul, dar mintea mi s-a blocat și nu știam ce să fac!? Probabil, mult mai mult suferea pisica, între a-l liniști pe cel ce plângea și a-l salva și pe celălalt.
Tot așa am mai pățit cu un pui de porumbel, căzut de undeva pe acoperișul balconului de la parter: Am căutat informații despre cum se îngrijește, ce mănâncă etc, dar nu am găsit. L-am pus într-o cutie de carton, dar nu a rezistat până dimineața.
Nici puiul de pisică nu a rezistat până dimineață. Nici celălalt pui nu a mai apărut.
Vedem, în filmele făcute în țările civilizate, cum intervin asociațiile pentru protecția animalelor pentru a salva animalele în pericol. Ce bine era dacă aveam și noi! Poate așa ar fi putut fi salvati puii de pisică și pe cel de porumbel?!
MdR, ianuarie 2019
-->
Comentarii
Mulțam pentru popas, CIOBOTARIU MARIA !
O zi cu bucurii!
Lecturat cu mult drag! FELICITĂRI!
Dacă vrei, poți!, Lenuş Lungu ! De ce să ne apărăm tot sărăcia și...prostia?!
Sară faină! Cu drag.
Superbă povestire... Felicitări!
În film doar.... nu în toate țările civilizate.