15. (cyberproză, cybersonet)
~ ciclu Scrisori abstracte de dragoste şi amor - anatomia ceasornicului lichid ~
Motto - te iubesc până la capătul geometric al unui strigăt înfășurat în catifea
treapta 2
senzualitate timid-magnetică
degetele ca rădăcini de aer
scrisoarea 2 (el către ea)
„Satelit al Singurătății Mele Coerente,
Am început să recepționez semnalele tale dincolo de zgomotul de fond al galaxiei noastre private. Scrisoarea ta, sigilată cu ceară stelară, a sosit ca o perturbație electromagnetică fină în izolarea mea de pe Semenic. Pentru prima dată, receptorii mei nu au mai înregistrat simple cifre, ci primul ecou al pielii tale abstracte, o frecvență secretă care a făcut ca toate acele de metal ale aparatelor mele să tremure timid spre nord.
Atracția dintre noi nu mai este o simplă speculație geometrică, ci s-a transformat într-un dans invizibil de unde hertziene care îți caută conturul prin întuneric. Simt cum aerul dintre straturile atmosferei pulsează slab, ca o inimă de rezervă pe care am uitat-o într-un aparat de proiecție. Când îți imaginez umerii, frecvența radio a aparatului Underwood se schimbă spontan, iar literele sar de pe bandă, încercând să prindă magnetismul palmelor tale.
Suntem două antene ruginite care au învățat să își vorbească fără cuvinte, transmițând impulsuri electrice prin straturi groase de calcar și uitare. Acest început de atingere nu are greutate, este doar o vibrație ușoară în firele de cupru ale memoriei mele. Pielea mea abstractă începe să prindă o textură magnetică, un fior cald care se propagă lent de-a lungul ecuațiilor mele nocturne.
Rămâi conectată la acest canal secret, unde dorința mea se transformă în unde radio pure și traversează noaptea montană doar ca să îți mângâie, de la distanță, marginea prismei în care te ascunzi.
În rezonanță magnetică,”
cel care își acordă tăcerea pe frecvența ta,
cartograful undelor interioare
---
monologuri și cybersonete polifone despre carnea metamorfozată în algoritm 4
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii