Văzduhul pare mereu mai nemărginit,
Acum pe Cer stelele toate au adormit,
Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii,
Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii.
Urlă vântul aprig deseori în depărtare,
Gradina mea nu mai are nici o culoare,
Peste tot fulgii de zăpadă vin iar in zbor,
Îmi plăce al iernii atât de alb mic covor.
Scriu dar citesc mereu în nopțile târzii,
Pe stradă nu mai sunt câteodată copii,
Sunt întunecate și reci nopțile mai lungi
Dar cu multe lemne in foc frigul îl alungi.
Pe geamuri și flori de gheață am văzut
Și printre fulgii iernii iar m-am pierdut,
În nopțile geroase de iarnă este greu,
Dar zâmbesc și privesc pe geam mereu.
Este frumos pe stradă și iarna iar ninge,
În casă niciodată focul nu se mai stinge
Dar se întorc norii întunecați iar pe Cer
Simt la geam al iernii atâta de mare ger.
-->
Răspunsuri