30. (poezie, cybersonet)

19. (poezie, cybersonet)

Se naşte speranţa din tenebre înmulţite

de necazuri, de dureri şi fapte împărţite

din partea necredincioşilor cu guşa plină

de răutăţi, minciuni şi invidii în surdină.

Şi creşte stropul de speranţă cât un mugurel

transformându-se-ntr-un lujer şi-ntins sin

Aseară mi-ai dat o cazma

când mi-ai spus că nu mai vrei

să ştii de mine şi că nu-ţi mai pasă

de nimeni şi de nimic.

Şi s-a pornit viitură mare prin mine

au răbufnit lacrimile din ochi şi-au luat-o

la goană confundând obrajii mei cu o pistă de cros

sufletul

Să fugim, mi-ai spus odată,

Fiindcă timpul nu ne iartă.

Nu vrea să se-nvârtă roată,

Sau pe loc pasul să bată.

Bucurându-ne de zori

Cât mai suntem încă flori

Parfumate, în vii culori,

Să fugim mai sus de nori.

Val de drag să ne inunde;

În uitări să ne scufun

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și ml

Aveam cândva doar nuferi în privire,

Petale se brodau în ochii mei,

Pe trupul meu, suave flori de tei

Își împleteau parfumul în neștire,

Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,

În oaza-mi vie, nenăscut părea,

Răstimpul – un ponton de catifea,

În primăvara

Mi-e dor de primăvară

Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele,

Simt cum acum trec tot mai greu minutele ,

A fugit repede în nori şi bine s-a ascuns,

Aştept de multe luni de la el un răspuns,

A fugit de vânturile ultimilor zile de iarnă,

Care aleargă şi fa

acrostih

Plutesc pe-aripa unui vis albastru,
Extaziat fiind de întâmplare,
Tumultul m-aștepta sub cer cu soare,
Reflexe sidefii-și-ncearcă-un astru.

Un râu intonă-n note cristaline;
Brodat, un pod de flori îl înconjoară,
O, Doamne, visu”-acesta înfioar

Dimineaţa-n zori
Caut printre flori
Gură-mbietoare,
Trandafir în floare...,
Să îi fiu veşmânt
Îmi şopteşte blând.
Două violete,
Vioaie, şirete
Mă măsoară fix
Greu să le rezist!

Dimineaţa-n zori
Te caut printre flori...

În livadă,

Îndrăgostite…

Florile şoptesc

Cuvinte de dragoste,

Înmiresmate şoapte,

Pe care poetul

Le-ascultă înnoapte.

Parfumul florilor

Pluteşte pe-aripa vântului,

Peste câmpuri,

Peste pădure,

Peste oameni,

Şi se-nalţă la Cer

În spirala Infinitului.

O PRIMĂVARĂ FR

Dimineţile mele răsar 

lângă salcâmul cu braţe de fier,

se strecoara pe lângă ochiul de geam

să prindă lumina din zori.

Amintirile deschid ochii cu somn,

aluneca ca un şuvoi de lumină

către sufletul cu uşa deschisă.

Acolo, aşteapta atâtea vise

stivuite pe ra

Când nu voi fi cu tine…

. Atunci când nu voi fi cu tine,

Să ştii că mi-am lasat parfumul

Pe florile de iasomie.

Zorelelor le-am dat canon

Să-ţi spună: bună dimineaţa;

Dar peste zi te-or însoţi

Frumoşii noştri trandafiri.

Şi mi-am lăsat sărutul meu,

Pe macii i

Iubire, sentiment frumos,
te chem să-mi dai un semn duios.
Să-mi spui cum te simţi atunci,
când nu eşti singur pe poteci.
Şi prinde-mă bine de mână
să-mi fi aproape, la-ndemână.
Fie că sunt în casă sau afară,
să-mi mângâi fruntea cu căldură.
În inima

 ””

””Colo,lângă fântână

  Stă teiul visător...

  Bătrânul tei sub care

  Iluzii mă-mbătau...””(Franz Schubert: TEIUL -lied-)