23. (poezie, sonet)

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă din nou redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste res

Pe-o bucată de seară înstelată
se-ntinde un fragment de depărtare,
ce mi se-aşează pe ochi ca o pată
şi mă săgetează atât de tare!

Tot privind insistent îndepărtarea,
mi se pare că una dintre stele,
câte sunt pe cer, găseşte cărarea
să vină printre printre

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul rupt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoar

Amorfe rânduri strigă pe o coală,

Rănite-n lupta dreptului la viaţă;

De un sonet atârn-o mogâldeaţă –

O slovă spartă, gârbovă şi pală.

O prind de guler – parcă e de gheaţă

Sau pare că-i trezită-acum din boală;

Cu grijă să n-o stric, o iau în poală

(Înşir d

uităm
că am fost locomotiva responsabilă,
vagonul cu pasageri clandestini,
că suntem o sală mare de aşteptare
lângă un peron de gară
vânzolit de gânduri
prin care a trecut cu paşi mărunţi răbdarea,
speranţa şi în fugă timpul.
Uităm
că am fost o lume
în

Cauţi şi cauţi printre clipe s-ajungi
din urmă tot ce sufletul îşi doreşte
de-acolo de unde josul doare până-n
oase şi scormoneşte în măduvă
de-ţi mănâncă din liniştea nedumerită
de ce e deranjată de tumultul gândurilor
cărora nu le place să stea la un loc

Se rup tăcerile la margine de gânduri

părerile de rău din umbre se desprind

ajung izvoarele în albia din prunduri

când dorurile vin peste uitări doinind.

Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri

se scurge-n liniștea decorului umbrit

de fagii care dor

Din greu de viaţă încep să se despartă gândurile

nici nu mai ştii cum să le gestionezi

pentru a se naşte cât mai multe idei din care

să răsară faptele bune ori crezul c-acestea

ar fi aşa sau chiar extraordinare în tumultul

faptelor altora ce răsună-n miez

Călătorim pe drumurile vieţii gândind sau nu

la iubirile care ne fac fericiţi sau nefericiţi

mai sare coarda şi nenorocita de invidie prin noi

agăţându-se de ghimpii deşi ai urii

pocind nenumărate fizionomii şi suflete

depinde de cum cad acestea printre s

Mergem printre cuvinte de toate felurile

privind cu al treilea ochi mugurii de speranţă

ce cresc sau mor mereu pe cordul din noi

în timp ce călcăm uneori pe margine de covor roşu

ce foloseşte raţiunea noastră pe post de perdeaua

care acoperă porţiunea mur

Ştiu c-am să mor curând

boala îmi tot şopteşte asta

în timp ce matca lacrimilor

ţipă din adâncul rărunchiului

când solitudinea mă mângâie

cu palma Tatălui.

Gândurile mi se transformă

în cioburi şi se-mprăştie

pe nădejdea mea că Dumnezeu

mă va lua de mână

când

Nişte gânduri tempestuoase răvăşesc pe cineva, nu-i dau pace. Îşi doreşte să scape de ele, să uite de existenţa lor, dar de fiecare dată când vrea acest lucru, are impresia că îl trage cineva de mânecă şi îl provoacă la o discuţie:
- Unde crezi că pl

Uneori se strecoară printre zilele noastre

câte-o zi care se însăilează

pe suflet, te-nţeapă cheful

de-o plimbare la pas uşor

cu mâinile ascunse prin buzunare,

neobservând gropile de pe străzile gri,

vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite

lipite de trunc

Dimineţile mele răsar 

lângă salcâmul cu braţe de fier,

se strecoara pe lângă ochiul de geam

să prindă lumina din zori.

Amintirile deschid ochii cu somn,

aluneca ca un şuvoi de lumină

către sufletul cu uşa deschisă.

Acolo, aşteapta atâtea vise

stivuite pe ra

Printre gânduri şi cuvinte îngemănate,

ce mişună şi se ciocnesc între ele

prin dosarul secret al existenţei noastre,

acolo unde, numai Tăicuţul Domnu’

Vede şi Citeşte ce se întâmplă,

cineva s-a împiedicat de interiorul nostru,

s-a zdrelit şi-un petic de su

Gânduri din inima omului ce fierb fără zgomot
Din adâncul fiinţei sale ce-au dat în clocot,
Zboară afară invizibile, spre tărâmuri îndepărtate
Undeva în aer şi ajung uneori să le simţi în spate.
Şi ai o senzaţie ce te face să tremuri fără sens,
Dar ca

Gânduri adunate-n suflet
în al inimii sipet
rătăcesc şi zboară
invizibile, ies afară. 
ele poluează aerul
numai tu le simţi mirosul.,
ele zbiară zgomotos
şi simţi al lor patos.

Şi au aripi lungi,
de uneori nu le-ajungi
se zbat în forţă,
sunt ca o torţă