29. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman
Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.”
orbita inimilor de chihlimbar
miresme de iunie
ne-am întâlnit la marginea unei secunde ce refuza să treacă
acolo unde mirosul de tei devine o punte de mătase între noi
tu miroseai a ploaie de iunie și a pagini de carte veche
eu miroseam a drum lung și a dorință de a mă pierde în tine
iubirea noastră pe această orbită nu are nume are doar mireasmă
e un amestec de ambră lichidă și de fum de tămâie solară
o ardere lentă sub un soare ce nu cunoaște noțiunea de apus
îți sărut încheietura mâinii și simt gust de cireșe de jar
o dulceață ce arde o pasiune ce se cristalizează în chihlimbar
păstrându-ne îmbrățișarea într-o picătură de eternitate răcoroasă
suntem doi astronauți ai sentimentelor rătăciți în acest iunie
unde gravitația e dictată de intensitatea unui parfum de seară
dacă ne atingem riscăm să declanșăm un incendiu de liliac târziu
sau să ne topim unul în altul ca două lumânări de ceară divină
miroase a nopți albe în care somnul e un intrus nepoftit
a cearșafuri de in ce păstrează mirosul trupurilor înflăcărate
și a grădină secretă unde trandafirii șoptesc despre noi
ești melancolia mea de solstițiu dorul meu de totul și acum
o aromă de mosc și stele ce mi se prinde de haine și de gânduri
nu ne e frică de toamnă căci am depozitat destul iunie în noi
avem rezerve de tei și de soare pentru zece vieți de acum încolo
dragostea noastră e o reacție chimică între polen și lumină
o halucinație romantică pe care universul o privește cu invidie
miroase a vin roșu vărsat pe o rochie de mătase albă
a promisiune deșartă ce devine adevăr sub vraja lunii
și a mare care ne cheamă deși suntem în mijlocul unei livezi
să ne pierdem pe această orbită printre picături negre și aurii
să fim mirosul pe care oamenii îl vor simți peste o sută de ani
atunci când vor deschide fereastra într-o dimineață de cireşar
vom fi noi amintiți de parfumul de tei și de jarul din fructe
o iubire ce nu moare ci se transformă în mireasmă eternă
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii