05. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist
Octombrie: „Mecanica Despuierii Cosmice” 5
ciclul celor 6 poeme cosmico-ludice (octombrie) poemul 4
Digestia pământului şi secrete îngropate
Când lama cizmei calcă pe brazda răsturnată,
Din adâncuri izbucnește un parfum greu și acid,
Pământul reavăn amestecat cu frunze putrezite hibrid
Ne spune că vara a fost complet îngropată.
Este humusul galactic ce digeră trecutul,
O masă neagră, umedă, sub norii de oțel,
În care fiecare frunză moare la fel,
Iar timpul își reia încet, încet circuitul.
Simțim o transă gravă ce vine din țărână,
Un miros originar de humă și păcat,
În care tot ce-a fost s-a stins și s-a curățat,
Lăsând în urmă doar o amintire bătrână.
Tu îmi vorbești de tainele ascunse sub glie,
De testamente arse la marginea de drum,
În timp ce peste miriști se așterne un scrum,
Iar toamna își continuă marea ei magie.
Ne lăsăm genunchii pe solul înghețat,
Ascultăm cum respiră pământul obosit,
Suntem doi muritori într-un veac grăbit,
Ce au găsit un refugiu în locul curat.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii