Mergem printre cuvinte de toate felurile
privind cu al treilea ochi mugurii de speranţă
ce cresc sau mor mereu pe cordul din noi
în timp ce călcăm uneori pe margine de covor roşu
ce foloseşte raţiunea noastră pe post de perdeaua
care acoperă porţiunea murdară sau crăpată al sufletului.
Construim alei ondulate ca prin parcuri
neputând să ţinem drumul drept
cu diferenţa cuvintelor pe care le asimilăm
sau nu dar pe care le punem în sipetul
plin de trăire dăruită de Sus
cu rosturi şi (ne)rosturi pe care
ni le însuşim cu bună ştiinţă sau nu.
Mergem oricum pe aleile astea
ce-şi schimbă mereu direcţia de destinaţie
şi când ajungem ne agaţă capcanele
puse în anumite locuri de gândurile şi faptele noastre
din care numai dacă raţiunea – tot ea raţiunea -
ne mai scapă de îi schimbăm voinţa
pe care o consuma până acum
administrându-i o reţetă nutriţională de gândire
indicată de un doctor psiholog sau de noi înşine
care să nu-i mai îngraşe conştinţa
cu slăninile negative ce-i ungeau creierul pân' acum.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mul'umesc frumos, doamna Aurelia!