Blog

Ascult graiul verii noastre mai liniștit, 

în suflet un gând plecat iar a revenit,

Când tremură stelele pe cerul senin,

am gândul de toate verile noastre plin.

Pe cărarea înstelată suie încet Luna, 

trandafirul nostru și - a colorat cununa, 

Un gân

Cu amintiri ajunse, în clipa prea târzie,

regretele rănite mă tulbură din nou ! –

venite să-mi așeze cuvinte-n poezie,

le-aud, nedeslușite, la margini de ecou.

Plecate pe-nserate din triste carnavale,

în pragul neuitării lăsate mai demult,

îmi readuc în cu

Vă rog acum să nu mă întrebați

de unde știu poveștile uitate

pe crengile de arbori retezați

în inimi de păduri înlăcrimate!...

Pe înserate încă se mai zbat

să-și caute copacul care moare

pe marginea tărâmului turbat,

în agonie, după defrișare.

Chiar frunze

Prea multe amintiri ce dau năvală

cu umbre vagi din visuri resetate,

la miezul nopții vă aduc pe toate,

frumoaselor fugite de la școală.

Cu gândurile-mi pline de ispite,

Vă chem la mine-n fiecare seară

când luna, pe fereastră, de afară,

se scurge-n pat cu

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă din nou redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste res

Cu amintiri sosind câteodată

pe gândurile ce alergă-n gol

apari și tu, în alb înveșmântată,

alunecând prin ușa de la hol.

Rămasă-n urma ta întredeschisă,

aud cum vântul deapănă povești

din cartea neuitărilor rescrisă

cu neiertări aproape nefirești.

 .

Le invo

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucit

Rămasă neatinsă-n mintea mea,

străbuna casă-n care m-am născut

cu amintiri mă cheamă în trecut

s-o mai revăd cum o știam cândva.

Dar de mă-ntorc acolo, uneori,

în locul ei găsesc o altă casă

ce se înalță mult mai arătoasă,

însă răceala ei... îmi dă fiori.

A

Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceața vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –
poate ajung să înțeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târ

Trec păsări călătoare către sud,

lângă fereastră se frământă plopii,

dintr-un trecut îndepărtat aud

prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te oprești

pe-o margine de amintiri surpată,

prin cețurile beznei nefirești

văd umbra ta întinsă c

Prea multe amintiri s-au adunat,

înghesuite toate-ntr-o cămară

pe un rastel rămas nedescărcat

de când ne-am întâlnit întâia oară.

Cu gândurile mele le păzesc

și le păstrez pe toate-n custodie,

înregistrate, cum era firesc,

pe file dulci din flori de iasomi

Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceață,
și-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri care mă-ngheaţă.

Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor și

Pe geana serii din trecut revine

un neuitat parfum de dor de ducă,

în valuri se așterne peste mine –

cu amăgiri ar vrea să mă seducă.

Îmi răscolește gândurile toate

cu amintiri ce mi se par străine

vorbind despre femeile plecate

care veneau cândva să mă al

Pogoară toamna peste glie, tunând în marşu-i triumfal;

O lacrimă-şi transportă sarea dinspre amonte spre aval.

Natura iarăşi se îmbracă în haina-i trendy de brocart;

În mine zboară pescăruşii, aterizând cu ţipăt spart.

Un rest de soare adnotează pe fru

Calcă timpul pe clipe şi-n paşii
lui zburători de prim-balerin al marii
opere Viaţa jucată pe multitudinea
de scene improvizate
în costume şi decoruri diferite
ale fiecărui om sau al mapamondului
dar cred că întodeauna îi e teamă
să nu se-mpiedice

Aşa un ,,chef de chef'' mi-a venit
să stau la taclale cu timpul
să-i spun câteva vorbe
nu prea multe că nici măcar
el însuşi nu are timp
deşi numele lui este acesta.

Ce bizar şi haios sună!
Timpul n-are timp!
Ha ha ha! Ha ha ha!
Doamne ce mai râd de mine
însă

Iubitule, să ne-aruncăm în flăcări,

Doi Phoenicși dezola(n)ți pe-un colț de cer,

Să născocim, din aripi mistuite,

Un alt veșmânt la porția de ger!

Iubitule, să îngropăm otrava

Din amintiri într-un mormânt de flori

Și despletind petalele de gheață,

Să medit

Lasă-te trecutule de săpături
în prezentul veşnic trecător
cu pasul mărunt printre clipe
ce calcă sacadat pe minute
pregătindu-se de start
în micul spaţiu al orelor
ce se-aruncă mereu să-noate
în lumina şi-ntunericul
zilelor cu soare sau intemperii
atmosferic

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din s