vreme (6)

SOLSTIȚIUL DE IARNĂ

Cu amintiri sosind câteodată

pe gândurile ce alergă-n gol

apari și tu, în alb înveșmântată,

alunecând prin ușa de la hol.

Rămasă-n urma ta întredeschisă,

aud cum vântul deapănă povești

din cartea neuitărilor rescrisă

cu neiertări aproape nefirești.

 .

Le invo

Citeste mai mult…

PLECARE IMINENTĂ

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucit

Citeste mai mult…

TREC ANII MEI...

Trec anii mei ca păsări călătoare

spre un tărâm de vis nedeslușit

lăsând în urmă clipa care moare

pe-o margine de dor fără sfârșit.

Și-atâtea vechi speranțe, revenite,

se-adună-n poarta visului uitat

cu tolbele-ncărcate de ispite

într-un trecut cu nume de p

Citeste mai mult…
-->