O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,
rămân mereu ascunse în false amintiri,
sub brâuri răsucit
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu
Oricine nu mai vrea să fie câteodată
acolo unde este de obicei nu neaparat să
moară nuuu! că de murit se moare din senin
în zilele noastre de-un infarct sau de-o
comoție cerebrală sărite ca
iepurele neașteptat și neștiut dintr-un
munte de om ce radia d
VINUL TINEREȚII
Un singur dar, dar câte glasuri ale zorilor... sfărâmau munții...
PRIETENIE
Fiorul dragostei ce rodește inimi înrădăcinate în palme vibrânde
CREDINȚĂ
Aripa visului crescută din puterea dragostei răstignite
VIAȚĂ
Darul pe care Dumnezeu ni l
În galaxia gândurilor vii,
Adăpostită-n somnul psihedelic,
M-asediază visele-stafii,
Din universu-mi karmic non-angelic.
Mi-am revăzut destinul pe scafald,
Decapitat în pripă, fără vină,
În rămășița-i palidă mă scald,
Mi-e adumbrirea scrisă cu aldină.
Se d
Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.
După ce-a frământat
(sonet)
Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua
La geamul viu al iernilor din noi,
Înghesuiți în vechiul mușuroi,
Ce-și cară fericirea cu ocaua.
Prin visele-adunate în convoi,
Sulemenim ades cu bidineaua
(Strângându-ne la zâmbete cureaua)
Și soarele, pe chip
Din valuri te înalți ca un poem
când viața, tragic, colțul și-l arată.
Și n-ai niciun regret, niciun blestem
pentru acei ce te-au trădat odată.
Așa a fost să fie uneori,
suntem pe-o scară-n lumea efemeră.
Am vrea s-avem în viață numai flori,
de multe ori d
Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.
Azi trece toamna grea cu aripi de lumină,
iar sufletul tău plâns tristețea își
Pe drum de zări
– Cu dulci chemări –,
Pavat cu flori,
La capăt de lumină,
Doruri-s ce suspină.
Floarea, din primăvară,
A trecut o vară.
Floarea-i fructă rară,
Crescută în seră.
Legată de ram, voinţa
Îşi clatină neputinţa,
– Sterilă-i e sămânţa –
Că n-o
Viata noastră nu e decât o tabla de sah,unde noi suntem pionii. Joc șah,eu joc cu negrele și cu albele e adversarul.Dar cine este acest adversar?Este destinul…Joacă mai bine decât mine și risc sa pierd partida,face rocada mică întotdeauna și nu riscă
Se spune într-o legendă demult uitată că toate păsările veneau să ceară sfatul bufniţei. Aceasta era cea mai bătrână dintre toate şi îşi făcuse un renume din înţelepciunea sa. Bufniţa locuia într-o clopotniţă veche de biserică şi nu ieşea decât…
Citeste mai mult…Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Read more publications on Calaméo Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa ~ Iau pulsul zilei şi constat că încă sunt vie ~…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!