Din valuri te înalți ca un poem
când viața, tragic, colțul și-l arată.
Și n-ai niciun regret, niciun blestem
pentru acei ce te-au trădat odată.
Așa a fost să fie uneori,
suntem pe-o scară-n lumea efemeră.
Am vrea s-avem în viață numai flori,
de multe ori doar spini ea ne oferă.
Prea mulți disprețuiesc când te privesc.
Ei văd doar haina - dar nu ce e sub ea.
Doar înțelepții văd ce-i pământesc,
dar și-al cui suflet e ca o peruzea.
Și totuși te înalți ca un ecou,
din valul vieții trist și efemer.
Chiar dacă timpul pune un halou,
Chinuri și rele - de-ai credință – pier.
-->
Comentarii
Onorată de trecere, d-na Lenuș!
Mulțumesc pentru popas, d-nă Gabriela Mimi Boroianu
Frumoase versuri! Felicitări sincere!