Blog

Dintre multe gânduri ce umblă călătoare

prin conştiinţa mea veşnic nelămurită,

puse şi învârtite pe mosorul minţii mele

m-a invadat unul aparte,

sau mă rog, aşa cred eu că este,

gândul acesta nu-mi dă pace

,,ce este sufletul?''

Oricum, de-a lungul timpului,

Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari

Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.

Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,

Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.

Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,

Se înch

În asfințit pădurea renaște spre-a muri

În somnul ce alină truda de peste zi.

Doar luna mai frământă al duhurilor pas,

Fiindcă-n tăcerea nopții atât a mai rămas.

Stăpână este viața și dorul ei hoinar.

Nici măcar lumea-ntreagă nu-i pune azi hotar.

Lumina c

Se-alungă mireasma de gură firavă

În clipe de jar cu miros de otavă.

Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,

În brațe fierbinți, dăltuite s-adune

Tristeți și neliniști și doruri nestinse.

Departe-i iubirea și-n tainițe prins e

Un mugur de cântec și-u

În mantie de stele se-mbracă acum firea...

Ce gânditor ești astăzi, ce tristă ți-e privirea.

Din ceasurile nopții spre ceruri punte faci,

iar gândurile-s pline precum un câmp de maci.

Să se suspende timpul, să curgă înapoi,

să reînvie clipa când înflorea

Din valuri te înalți ca un poem

când viața, tragic, colțul și-l arată.

Și n-ai niciun regret, niciun blestem

pentru acei ce te-au trădat odată.

Așa a fost să fie uneori,

suntem pe-o scară-n lumea efemeră.

Am vrea s-avem în viață numai flori,

de multe ori d

Cu perle moi mă-ntâmpină azi toamna

și pare tristă în iubiri pierdute

fiindc-a-nceput să își dezbrace haina

de amintiri aprinse și doruri nevăzute.

Îi intind mâna s-o mai țin pe-aici

cu nopți ce se întind molatic la plecare,

dar ploile și norii venetici

g

Îmi uit privirile pe chipul tău,

când nopțile răsună de-ntristare,

și nu aud din cer a ta chemare,

iar lacrima se-ascunde-n ceasul rău.

Când îndoiala-n piept face popas

aștept să îmi răspunzi la ruga-mi mută.

Doar sufletul mereu de tine-ascultă,

c-atât în

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

mi-e cald și brațe flămânde

cresc pentru fiecare

clipă de singurătate

pentru fiecare îmbrățișare

neprimită

te aștept

raza mea de speranță

oceane de stele mă însoțesc în cale

ca niște fluturi feerici plecați

să descopere căile lunii

mă s

În zboruri prind aripi și mă-nalț spre lume

să prind curcubeie din cupe de flori.

Să stric prin speranț-ale vieții cutume

și dorul să-l vând pe la margini de zori.

S-adăp nerăbdarea și gândul sihastru

din pulberi de stele căzute în sori.

S-alung, înc-odat

mi se scurg printre degete

precum perlele de rouă

sfărâmate de sărutul soarelui.

Înalț mâini de lut să

pătrundă în abisul cerului -

rugă mută în ceasurile de

singurătate.

Mă învălui în privirea-ți

verde ca într-o mantie

înstăpânindu-te

în teritoriul virgin

al s

Iubitule
mi-e dor de tine,
și te adun
din vise de demult,
ce se ivesc acum
din zari străine,
amestecând în inimi,
al dragostei tumult.
Iubirea noastră
reînvie-acuma,
născându-se
din alte lumi uitate,
pașind alături
pe alei ce Luna,
le scaldă-n
doruri