Blog

05. (poezie, eseu, proză)

~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~

simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă

partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament

„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care

Jocuri de cuvinte - inimă

Geografie lingvistivă

Cuvântul „inimă în câteva limbi

Jocuri de cuvinte – inimă (română, Romanian):

https://webdidacticanova.blogspot.com/2025/04/jocuri-de-cuvinte-inima.html

Engleză (English):

https://webdidacticanova-blogspo

Un lan de trestii înfloreşte-n mine,

Atunci când ochiul ţi se scaldă-n ape

Prin nuferi albi şi roz. Am ciuturi pline

Cu jocul tău nebun zvâcnind sub pleoape.

Apoteotic zbor spre noi victorii –

Sub platoşe de-argint schiţează cercuri;

Mi-e sufletul în braţ

Cum aş putea să-ţi spun ce mult mă doare

Că drumul tău coteşte spre apus,

Cu altă paralelă suprapus,

Vegheat de o haină ursitoare?

Un vid ineluctabil s-a produs,

Stingând literalmente din fervoare.

Pe calea dintre inimi e rumoare

Şi-un ultim gând s-a spart

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-m

De când te-am cunoscut în ziua aceea

dintr-un august arzător şi alintat de un vânticel

m-a-nţepat un spin dulce în piept

atât de bine încât a rămas şi-acum să înfigă acolo.

De-atunci am viziuni variabile ce mi le arătă

oricând i se năzare lui să-şi facă d

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și ml

Am îndrăznit să tulbur pacea, iară,
Ce-n inimă domnea de vreme multă,
Ea, inima, de mine mai ascultă:
Oh, îmi doream, din nou, o primăvară!

Tânjeam după o floare parfumată
Și dup-un cer cu argintate stele,
După un zâmbet tandru, dintre-acele
Ce,-nfior

Iubitule
mi-e dor de tine,
și te adun
din vise de demult,
ce se ivesc acum
din zari străine,
amestecând în inimi,
al dragostei tumult.
Iubirea noastră
reînvie-acuma,
născându-se
din alte lumi uitate,
pașind alături
pe alei ce Luna,
le scaldă-n
doruri

Inimă, boţ de carne,
ce-ai cu mine, omule?
că rău de tot mă dor gândurile
şi-mi ascuţi toate simţurile.
Eşti pusă-n pieptul meu
cu dublu rol - sunt eu,
care-ar trebui să trăiesc
şi viaţa s-o iubesc.

Dar nu!, nu te urăsc viaţă,
doar că mâine dimineaţă
am