Blog

Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,

Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.

Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen

Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.

Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de p

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând

De când se ştie omul pe pământ îl înţeapă
singurătatea pe care o coase şi-o descoase în
toate felurile sperând că poate dă de capătul aţei
s-o bage în gaura acului să-şi coase modelul său
floral de nori albi aşezaţi pe un cer senin nestatornic
de unde

M-am născut într-o zi oarecare
într-una din primele ore ale zilei
nu mai contează minutul sau secunda
dar Cineva mi-a trimis o adiere
uşoară de aer necondiţionat
cu miros de carne şi sânge în fierbere
şi-am ţipat cât m-a ţinut gura
de unii au înnebunit de b

azi îţi vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toţi oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama şi-a înghiţit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
l

De ce te plângi de singurătate,

când ai venit singur pe aleea

vieţii pământene cu de toate,

negândindu-te cum este lumea?

Erai cât o gânganie mare

care ţipa cât o ţinea gura,

ce căuta glandele mamare

şi-ţi mergea-ntodeauna figura.

De mic ai vrut s-ai iubire,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și ml

Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,

Împietrită de zăbava dintre martie și-april.

În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,

Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.

Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,

Mă privește fără jenă,

Nu te supăra şi nu plânge

din cauza singurătăţii

mai bine bucură-te

că întruna revine la tine

crede-mă că n-am motiv

să glumesc şi mai ales

sunt cât se poate de conştient

de multe ori

eu însumi sunt singur

printre oameni

sau

pe Pământul

care se-nvârte.

Glumele se

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura

iubesc femeile triste

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum

oric

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe u

când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croşeta şosete pentru un drum lung
unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi
dar în fiecare bătaie de inimă
e

în seara asta plouă şi e frig

stropii îndestulători îmi
inundă faţa
am o stare care nu-mi aparţine
mă strâng uşor în universul din mine
şi-mi imaginez o lune în care
oamenii să se plimbe
prin mine
să-i mângâi să-i simt
şi-n cele din urmă
să le îmb

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un bleste