În zbor îmi înflorește poezia,
Sfidând elucubrații siropoase,
Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,
Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.
Lumina-i printr-o geană îmi respiră,
Aștern silabe ca într-o vitrină,
Acord simțirea-mi adolescentină
La noul trend, vibrând pe vechea liră.
Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,
În doi, singurătatea-i „mai” completă;
Nu e, din fericire, vreo rețetă,
Să-mi vindece ieșirea din uzanță.
În zbor îmi înflorește o aripă,
Cu versuri noi din gânduri colorate;
Mi-e scrisul mai aproape ca un frate,
De echinoxuri nu facem risipă...
Comentarii
Vă mulţumesc mult, dragi prieteni (Lenuş Lungu, Dorina Pop, Maria Ciobotaru) pentru comentariile generoase!
Mulţumesc, Mihai Arsene, pentru semnul de lectură!
Cu admirație!
Poezia ta-i o floare
Ce-ncântă pe fiecare,
De aceea îndrăznesc
Să aplaud. Mulțumesc.
Frumoase versuri!