Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,
Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.
Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen
Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.
Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de pământ
Şi-om fi iluziilor noastre cel mai fidel îngrăşământ.
Eliberaţi de vicleşuguri şi dezbrăcaţi de vechiul chin,
Spre infinituri vom purcede cu paşi mărunţi de Shaolin.
*uium: vamă (aici)
Comentarii
Admirație și drag!
Timizi sau curajoși în har,
Citim poeme ca pe-un dar
Și-l admirăm pe autor
De care chiar ne era dor.