De ziua voastră, sensibili creatori de emoții răscolitoare în vers sau în proză:

Cum, oare, poți trăi așa

Arzândă frunte, ah, mâna îți miroase acut a poezie!
Cu verbul A IUBI clădești imensul univers.
Din fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers;
Ca miei

(preluare de pe blogul

ARTA CONVERSAȚIEI - „POEZIA IUBIRII”)

https://poeziaiubirii-artaconversatiei.blogspot.com/

     „Apele purificatoare vin din adâncuri, de acolo, de unde s-au trezit bucuriile şi împlinirile, parcă toate lipite pe pereţii sufletul

În calda primăvară toți pomii, ca nebunii,
Au explodat în floare; din urmă vin salcâmii.
Alt gust ar-vrea de viață să prindă firul ierbii
Când peste ea în turme păși-vor mândri cerbii.

Vin ciutele-nsetate să se-adape, una câte una,
Pe sub copite sprin

Zgândăriți de-o rază caldă,
dându-și coate sub zăpadă
Ghiocel și Ghiocea
simțind că le vine vremea,
n-au răbdare să mai stea
pe sub plapuma de nea.

El timid, ea în papuci,
amândoi un pic năuci,
se privesc nedumeriți:
- Oare-om fi bineveniți,
sau, sosit-am tim

De cum zorii s-au ivit
Mândre fete au împletit
Un fir alb curat de nea
Şi-altul roşu catifea.
Răsucit-au fir de dor
Într-un şnur de mărţişor
Să vestească el pe seară
Că e timp de primăvară.

Îl aruncă hăt în zare
Înspre păsări călătoare
Să ne ia negre

Mamă, anotimp de primăvară,
M-ai învățat frumos să înfloresc,
Să sădesc iubirea - floare rară

În solul inimilor pe care le întâlnesc.

Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă

Părtaşă la un cosmos cu porţile de jad!

Privirea suspendată în vârf de baionetă

Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.

Iubitule, prin roua cosită de pe gene

Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!

În

Nămeţii întârziaţi dau brânci primăverii
făcând să joace dracii babei Dochia
în hora viscolului şi-a ploilor ce-au fugit
din trecutele decembrie ianuarie şi februarie
de unde se scutură amintirile ciudate
că n-ar fi trebuit ca vremea primăvăratică
să ne

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul

Ca-n fiecare primăvară

soarele a-nceput să răsară

luminos şi arzător

cu razele sale aurii

şi

le-a îndemnat să danseze

cu tot dragul

după pofta inimii lor

pe covorul şi pe pereţii

naturii îngheţate de iarnă.

Prima oară

doar vreo două raze

au răsărit

să şteargă nea

Tăcerea îmi calcă visul
în picioare,
se scutură de somn 
ia lumea în spate
şi urcă Golgota clipelor…
Un fir de speranţă răsare
udat de lacrima lui Hristos,
a făcut pact cu viaţa
să mă ridice de fiecare dată.

Viaţa o străpung 
c-un gând,
să curgă din ea începutu

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din s

Mai răsare-n colţ de vis, 
un fir crud de poezie…
Se dă în balansoarul muzelor,
atingând cu tălpile primăvara.
Mugurii se zburlesc de dor
şi mi se agaţă de suflet –
pasăre ce-şi caută zborul
în râsul cerului…

Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,

Împietrită de zăbava dintre martie și-april.

În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,

Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.

Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,

Mă privește fără jenă,

E primăvară iar, e primăvară!
Ieşiţi, prieteni din a iernii seară,
Vă bucuraţi de soarele de-afară,
Cu-a’sale raze ce vă înfioară!

E primăvară, suflete frumoase!
Deschideţi, dar, ferestrele la case,
Priviţi la florile ce vă privesc sfioase,
Scăpa-veţi