Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă
Părtaşă la un cosmos cu porţile de jad!
Privirea suspendată în vârf de baionetă
Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.
Iubitule, prin roua cosită de pe gene
Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!
În mine-aleargă ciute pe-un câmp de sânziene;
Prin golul din ferestre te pregăteşti să pleci.
Tacit îmi înfloreşte izvorul de sub pleoape
Şi-mi murmură în irişi ecouri de caval;
Din lacrimi căprioare ezită să se-adape,
Iar setea li se stinge-n ţinutul abisal.
Iubite, vreau o mare de fluturi pe retină,
Sub care primăvara de pleoape să se ţină!...
Comentarii
Mă bucur dacă versurile mele au ajuns la sufletele voastre, doamna Dorina, Aurelia, Mihai! Mulţumesc de minutul de lectură! Îmbrăţişări prieteneşti!
„Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.”