Blog

Mamă, anotimp de primăvară,
M-ai învățat frumos să înfloresc,
Să sădesc iubirea - floare rară

În solul inimilor pe care le întâlnesc.

Eminescu mi-a pus în lacrimi
Stropi de nostalgie şi iubire.
Mi-a dat fiorul unei inimi,
Ce prin vers cunoaşte nemurire.

(sonet)

Sub scânteierea florii de gutui,

Am decupat simţirile de ceară,

Ce mi-au lăsat nervurile să doară,

În desfrunziri cu gustul amărui.

Şi domolind silabe-n călimară,

Am cutezat, în vise albăstrui,

Să îmi agăţ iubirile în cui,

Ca pe-o ebóșă palidă, nec

Cu perle moi mă-ntâmpină azi toamna

și pare tristă în iubiri pierdute

fiindc-a-nceput să își dezbrace haina

de amintiri aprinse și doruri nevăzute.

Îi intind mâna s-o mai țin pe-aici

cu nopți ce se întind molatic la plecare,

dar ploile și norii venetici

g

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Implacabilul ne-atârnă de soartă
Ca să urmăm drumul înscris pe hartă,
Când atâtea flori te-ncântă-n calea ta?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uita.

Ispitit, de a le mirosi pe toate
Și-n buchet să le culeg, nu se poate?
Mă-ntreb, mirat, floare de nu-mă-uit

Dulceaţa cireşelor amare

Unele lacrimi zidesc
fundaţia unui viitor zâmbet

gânduri îngheţate plutesc
umbre se nasc din nimic,
cresc, dispar, pier.
În oceanul amintirilor
mantie de stele.

În vocea ei simţi lacrima durerii,
ce-i zgârie inima la fiecare pas.
cuvi

Omul, doar omul

Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.

Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâln

Visăm, dorim şi-nvăluim în clipe
experienţa mult dorită ...
Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat,
De ce nu realizăm că totul e magică feerie?
Iluzia poveştii pe care ne-am ţesut-o
Din focul şi lumina ce etern va arde.
..........

Aş vrea să fiu un fluture,
Să zbor şi să m-aşez pe fiecare floare.
Aş vrea să fiu un buchet de trandafiri,
Parfumul lor, tu să-l miroşi şi să-l respiri.
Aş vrea să fiu un grup de stele,
De pe cer, să-ţi luminez serile.
Aş vrea să mai fiu şi luna,
Şi