Mă-nclin, în faţa Mariei Tale,
Cu doru-mi fără margini
De codrii tăi de-argint,
De floarea ta albastră
Şi lacuri tremurând...
Mă-nchin, cu flori pe la statui
Şi-al limbii "fagure de miere"
Izvor îmi este de poveşti,
Ce i le spun Prinţesei mele,
Când bat lucef
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!