Cu perle moi mă-ntâmpină azi toamna
și pare tristă în iubiri pierdute
fiindc-a-nceput să își dezbrace haina
de amintiri aprinse și doruri nevăzute.
Îi intind mâna s-o mai țin pe-aici
cu nopți ce se întind molatic la plecare,
dar ploile și norii venetici
grăbesc și clipa pierdută în visare.
Și herghelii de păsări trec agale
pe ceru-ntunecat de hieroglife.
Doar tu, te pierzi înnegurat pe cale,
desprins parcă din scrieri apocrife.
Și plânge ziua-n poticniri de plumb.
Cărarea te-a pierdut în toamne reci.
Dar totuși, raza nopții-și pune nimb
fiindc-ai promis că-n mijloc o să-i treci
să furi sărutul tandru când mă plimb,
iar luna-și plimbă dorul pe poteci.
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, d-na Lenuș
Frumoase versuri!
Mulțumesc pentru lectură, d-nă Gabriela Mimi Boroianu . Respect!