Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitar
Domnului profesor, dar nu cu dragoste
Îmi striveai furnicarul de vise din fiecare vacanța de vară.
Penița de aur din condei scuipa cu sânge numai note de doi; corpuri străine, se îndesau în rubrica mică, dreptunghiulară, ca ouăle de păduchi ciorchine s
Iubesc ploile de vară.
Ele spală infinitul.
Stropii din pieptul cerului
îmi tatuează universul
şi-mi hrănesc simţirea
cu perfuzii de lumină.
Iubesc ploile de vară,
îmi franjurează liniştea
mă inundă cu tine,
să pot purta chipul de viaţă,
ce mi-a fost dat.
Vânt
Pe prispa verilor de foc,
Am zăbovit cu nonșalanță –
Indispensabilă vacanță
După plonjonul în amoc.
Mi-am pus din raze cozoroc,
Uzând de-a soarelui restanță,
Pe prispa verilor de foc,
Am zăbovit cu nonșalanță.
Avut-am lacăt la noroc,
Stăteam cu norii în bal
Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”
Pornind de la „Pe vitraliile cerului sărut ecoul florilor” (antologie dedicată primăverii) care deja a fost lansată în lucru, colectivul editorial a stabilit modificare proiectului în următ
Când păși vara prin lanuri,
Macii s-au îmbujorat
Și sfioși s-au scuturat,
Și aveau vise și planuri...
Smoc de spice-n fremătare,
De emoție și dor,
Și-au schimbat încetișor,
Straiele în strop de soare.
Pe un vârf de moviliță,
Cu un glas pițigăiat,
Ce părea a fi
Sus, privelişte bogată a colinei solitare.
Jos, câmpie croşetă cu o holdă verzulie,
Presărată cu maci roşii, fâlfâiri de ciocârlie,
Şi gângănii ce au zoruri prin străfund de coridoare.
Vară îmi strecori şireato, fioruri prin toate cele!
Ai venit cu poale
Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.
Azi trece toamna grea cu aripi de lumină,
iar sufletul tău plâns tristețea își
La capătul privirii
trec turme de viţele
la primul lapte
pasc iarbă albastra, sunt
frumoase ca mamele tinere
eliberate de durere
durerea
a trecut în ţipătul pruncului
şi va sta acolo, nestingherită,
până intră în gară
ultimul tren
Mama surâde…
poate pruncul
Ce vară toridă, soarele arde cumplit
Bântuie tristeţea, sufletul mi-e pârjolit
O boare de vânt aduce veşti de la tine
Inima vrăjită pulsează, mi-e mai bine .
În noaptea tăcută, albastră încep să visez
Povestea de iubire din vis devine un crez
Maiestuoşi,
Caldă vară nu pleca
rămâi să-mi încălzeşti
sufletul pribeag
dăruieşti-mi fericire
arătându- mi calea spre Eden
Vara iubirii mai stai
să pot muta luna,
stelele argintii
în grădina căptuşită
cu florile de câmp
dăruite iubitei
Ochii tăi frumoaso
atât de albaştr
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!