La capătul privirii
trec turme de viţele
la primul lapte
pasc iarbă albastra, sunt
frumoase ca mamele tinere
eliberate de durere
durerea
a trecut în ţipătul pruncului
şi va sta acolo, nestingherită,
până intră în gară
ultimul tren
Mama surâde…
poate pruncul ei
va fi pescar de culori
sau sculptor de poeme în ghiaţă
poate pruncul ei
va atinge piatra
şi va ţâşni izvor
poate va înălţa troiţe
la răspântii de păsări
sau va mulge
viţelele frumoase
din Calea Lactee
Mama surâde…
trenul
e departe!
Comentarii