Pe drum de zări
– Cu dulci chemări –,
Pavat cu flori,
La capăt de lumină,
Doruri-s ce suspină.
Floarea, din primăvară,
A trecut o vară.
Floarea-i fructă rară,
Crescută în seră.
Legată de ram, voinţa
Îşi clatină neputinţa,
– Sterilă-i e sămânţa –
Că n-o mai da în floare,
Să se alinte la soare.
Polenul să-l alegi,
Destine să legi
Şi la anul să culegi,
Ales, între amici,
N-ai fost aici.
Mircea Gordan 05.02.2010
Comentarii
Mulțumesc, Mariana! Sunt stări ale omului: de bucurie sau tristețe, pe care le punem în pagină, uneori din propriile trăiri, alteori din...inspirație. Dezamăgirea mea este, de fapt, dezamăgirea unei "flori" fără...continuitate.
Simt dezamagire in versurile tale. Iti doresc sa fie o stare trecatoare sau fantezie poetica!