Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.

A ruginit frunza din vii
Şi rândunelele-au plecat,
Pusti

Am povestit în versuri câteodată
de țara cu povești nemuritoare
unde dispar copacii dintr-odată
sub cerul care plânge în izvoare.
Mor crengile căzute la pământ,
rămâne un deșert de disperare,
copaci răzleți, cu crengile în vânt,
se zbat lângă pădur

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu  

cu lungi păreri de rău nevindecate.

În preajma mea le simt în fiecare zi,

stând adunate-n umbrele opace –

de-acolo îmi recită zeci de p

Ne pleacă poeţii în moarte
nu mai pot sta se dau deoparte
lăsându-ne bir versurile
strâng în tăcere rândurile.

Din începutul sfârşitului
lacrima din vârful dorului
se agaţă de-o amintire
care veşnic va da de ştire

Că odată au fost poeţii
amici foarte buni cu

Dragă poezie

ţi se dedică versuri frumoase

le citesc cu mult drag

de câte ori mă-ntâlnesc cu ele

poeţii tăi îţi auresc locul de cinste

în luminile curcubeului.

Dar n-am avut curaj

să-ţi scriu şi eu câteva versuri

şi nici acum nu mă laud că am

din cauză c-am a

Anii mei ca merele toamnei trec

Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu

Sbor alb, aruncat peste zare,

Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.

Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Şi Dumnezeu e bun

Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă

Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.

Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniştea se sparge’n uşi de cafenele.
Catedrala’nalţă turlele spre stele
În mi

Minte-ma!
Plimba-mi gândul sugrumat prin Cerul nopții …

Sa cazi pe-un gând de ceruri n-ar fi atât de rău – zic!

Arata-mi cu degetul steaua polara. Smulge o părticică din ea, poți ?? Hai, fa-o pentru mine! Sau minte-ma! Mi-e tot una….
Acum, atinge-mi su

(Poezie pentru copii)

Firav, mândru, mititel,

A ieşit un clopoţel,

De sub neaua de argint,

Bucuros, lumea vestind

Că miroase-a Primăvară,

În dumbravă şi în ţară.

Ghiocel, alb-clopoţel,

Aduci soarele pe cer,

Aduci jocuri de copii,

Iarbă verde pe câmpii.

Sună, su

Un gândăcel

Un gândăcel s-a furişat

La mine în odaie,

Că era ud, înfrigurat

Şi speriat de ploaie.

L-am luat în mână - uite-aşa! -

Cu grijă şi iubire

Încep cu-o frunză-a-l înfăşa

... Să simtă ocrotire.

- Cât eşti de mic! Te-ai rătăcit?

Unde-i a ta mămică?

De ce

   

   UNDE EŞTI COPILĂRIE?
 
    Unde eşti copilărie?
    Unde eşti? Nu te găsesc...
    Vreau un strop din Apa Vie   
    Că încep să obosesc!...
 
    Doamne, ce lume nebună!...
    Astea-s vremuri ce trăiesc?
    Nu-mi lasă măcar o strună
    Viaţa-n joacă

 De-am să păşesc o Clipă

De-am să păşesc o Clipă în Lumea mea de vise

Am să găsesc drumeagul ce duce la’Nceputuri

Când mă primeau Profeţii cu braţele deschise

Iar brazi semeţi şi trainici formau în juru-mi scuturi.

De-am să ajung o Clipă pe un tărâm de la

 crâmpei de vis

astăzi

m-a izbit puternic uşa amintirilor...

deşi eşti atât de departe, îmi eşti

atât de aproape. îţi simt ocrotirea...

şi mă învălui cu aripile iubirii

dându-mi speranţa că voi regăsi

copilăria pierdută în geana amintirii.

mâine,

am să iau f