Pământul nostru
îmi pătrunde în oase,
ca o boală incurabilă:
ţărână în ţărână –
doi fraţi siamezi cu tricolorul în atomi.
Dunărea îşi deschide, din când în când,
porţile în pieptul meu,
inundându-mi poiana de narcise.
La hotar de suflet,
steiuri de Carpaţi
îşi
uităm
că am fost locomotiva responsabilă,
vagonul cu pasageri clandestini,
că suntem o sală mare de aşteptare
lângă un peron de gară
vânzolit de gânduri
prin care a trecut cu paşi mărunţi răbdarea,
speranţa şi în fugă timpul.
Uităm
că am fost o lume
în
Puţini se mai gândesc la tine
De ziua ta, Luceafăr drag.
Căci nu s-au mai putut abţine,
Au dat demult cu capul de prag.
Şi au ieşit afară-n stradă
Să strige, să facă gălăgie,
Pe Băse să-l facă o pradă,
Aşa uitară de poezie.
De douăzeci şi doi de ani
Ne
Tot anul ne ştim necazurile,
Nu vedem decât problemele
Şi vedem multă suferinţă,
Of!, şi ne zbatem în neputinţă.
Tot anul avem datorii la bănci,
Poate că unii muncesc pe brânci.
Toate sunt scumpe în magazin,
Şi în plase cumperi foarte puţin.
Tot anul au
Ţară, ţărişoara mea frumoasă
Aici e a noastră casă,
Oriunde ne-am găsi pe pământ,
Avem cu tine un legământ.
Ţărişoară liberă şi democrată
De mari greutăţi încercată,
De salarii şi de pensii mici,
De criza ce-a venit şi pe-aici.
Ţară, ţărişoara mea sc
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!