Tot anul ne ştim necazurile,
Nu vedem decât problemele
Şi vedem multă suferinţă,
Of!, şi ne zbatem în neputinţă.
Tot anul avem datorii la bănci,
Poate că unii muncesc pe brânci.
Toate sunt scumpe în magazin,
Şi în plase cumperi foarte puţin.
Tot anul auzi de hoţi, crime, de violatori
Şi te gândeşti de multe ori,
Ce vremuri am ajuns să trăim?,
Ar fi mai bine oare, să murim?
Tot anul plătim sume mari la întreţinere,
Din pensii sau din salarii de mizerie
Ne străduim s-avem în viată strictul necesar
Chiar dacă de multe ori, e în zadar.
Tot anul vezi oameni chinuiţi,
Suferinzi, de viaţa grea biruiţi.
Oameni şi copii bolnavi, fără locuinţă,
Bătrâni pensionari în suferinţă.
Tot anul sunt şi alocaţiile mizerabile,
Care nu ajung nici pentru laptele
Copiilor noştri, viitorul nostru
Of!, ţara noastră, e un dezastru.
Aaa!, tot anul sunt la noi şi handicapaţii,
De multe ori ,,nu-i vedem'', ne sunt indiferenţi,
Incluşi din punct de vedere legal pe grade,
Gradul I, gradul II, gradul III, şi ei, ...cumsecade.
Cu pensii de nimic se chinuiesc să trăiască
Şi ei cum pot, încearcă să răzbească,
Se zbat de multe ori cu preţurile ridicate,
Şi cu chinul sufletesc şi cu de toate.
Tot anul, mulţi români de-aci merg la muncă
În străinătate, că n-au de unde să primească,
Alţii merg să fure sau să trândăvească,
Stau pe la colţuri să cerşească.
Tot anul auzi ştiri din străinătate,
De români, de ţigani de-ai nostri, din păcate.
Fură de sting, pe-apucate
Şi ţi se face lehamite.
Numai auzi de România, ci de Rrom(ania),
Unde să ne mai vedem mândria?,
Când cu rromii suntem confundaţi
Şi uneori, pe-acolo omorâţi?
Tot anul auzim, vedem ştiri nenorocite
Şi despre sute de fapte ilicite,
De la guvernanţi, cum ne sărăcesc, cum ne sacrificăm
Pentru o ţară nouă, când gunoieri-n stradă observăm.
Tot anul ai ajuns să-ţi fie teamă
Când ieşi afară, să bagi de s'amă,
La maidanezii cu colţii ascuţiţi
Când îi vezi, să mergi încet să nu-i aţâţi.
Şi la urmă, cui îi pasă dacă te muşcă vreunul?
Ce dacă e sfârtecat de tot românul?
Toate primăriile au ,,urechile amorţite'',
Oricum câinii te-aşteaptă flămânzi să te muşte.
Tot anul le auzim, le vedem numai pe cele rele,
Aaa, da!, auzim, vedem accidentele rutiere
Şi mor o mulţime de oameni,
Nu contează că sunt tineri sau bătrâni.
Dar oameni buni, de copiii talentaţi,
Care de multe ori sunt uitaţi,
De mulţi sportivi, artişti şi români adevăraţi
Când să-i pomenim, să fie şi ei amintiţi?
E adevărat, vorbim despre ei rar sau deloc
Deşi, ei ne duc numele ţării pe primul loc,
Copii buni, oameni cu spirit de câştigători,
Să ne gândim şi la ei, că nu-s ciorditori.
O dată pe an să ne gândim la astfel de români,
Pentru că ei există, nu sunt duşmani şi nici păgâni,
Să simţim măcar o data pe an, acea mândrie
Să ne gândim la ei, măcar de 1 Decembrie.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Multumesc frumos, Patricia pentru lectura si pentru apreciere.