18. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Dulceaţa vorbelor tale (18)
bunătatea ce alungă frigul
Vorba ta e caldă și domoală,
Ca o ceai de mentă într-o zi,
Când afară toamna se răscoală
Și ne-aduce nori pe câmpi uzi.
Spui cuvinte pline de iubire,
Mă alinți cu un umor curat,
Găsesc în tine o fericire
Ce din lume m-a deconectat.
Frunza de argint ascultă mută
Gândurile ce ni le șoptim,
Iar septembrie ne împrumută
Timpul liber ca să ne iubim.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii