Din greu de viaţă încep să se despartă gândurile
nici nu mai ştii cum să le gestionezi
pentru a se naşte cât mai multe idei din care
să răsară faptele bune ori crezul c-acestea
ar fi aşa sau chiar extraordinare în tumultul
faptelor altora ce răsună-n miezul timpului
de ieri azi mâine.
Ne-aşezăm pe-o jumătate de gând
ne e mai uşor să fim pe marginea lui
fiindcă ne ţinem mai uşor de parapetul dintre
conştient şi inconştient să nu se-amestece
cu alte gânduri întregite ce le-am avut
până acum şi poate au devenit fapte.
Căutăm să-l întregim şi pe-acesta
fiind atenţi sau nu la inconştientul
care doarme cu ochii întredeschişi
pândind şi aşteptându-şi o scăpare din
partea conştientului ce uneori se lasă distrat
de fantasmagorii ce-apar în mintea noastră
din dorinţe care ne convin nouă.
Multe jumătăţi de gând se-ntregesc pe drumul
conştientului determinat de idei care se transformă
în gândurile ce-aduc faptele în acţiunea omenirii
ce prelucrează lumea după placul ei în timp
ce altele se înăbuşă în umbra lăsată de primele.
Că sunt jumătăţi de gând ce cresc în gânduri
că rămân aşa sau mai rău dispar în mreaja fricii
omul îşi priveşte propriul univers prin
ochii inconştientului ce-şi pândeşte clipa
în care va ţârâi secunda deşteptătoare a vreunui
moment desprins din orice jumătate.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mulţumesc, d-na Aurelia!