Amorfe rânduri strigă pe o coală,
Rănite-n lupta dreptului la viaţă;
De un sonet atârn-o mogâldeaţă –
O slovă spartă, gârbovă şi pală.
O prind de guler – parcă e de gheaţă
Sau pare că-i trezită-acum din boală;
Cu grijă să n-o stric, o iau în poală
(Înşir de zor foneme noi pe aţă).
De câte ori am vrea să decupăm
Cuvinte din dantela limbii caste
Sau dăruim mai mult decât luăm,
Tot degustând iubirea în contraste,
Ne pomenim ades că receptăm
Acuza de emuli, „vânând” năpaste...
Comentarii
Cu aceeași admirație!
Mulţumiri pentru semnul de lectură: doamna Dorina, Mihai, Paul Rotaru! Cu prietenie,
Cred că, mai degrabă, muza a fost de vină, Mihai Katin! :-)) Mulţumesc mult de popas şi aprecierea generoasă! Cu drag,
acest sonet are totuși o prețiozitate și o afectare a trăirii poate acea vânătoare de năpaste ar fi o vina?
cu multa admirație!