25. (cybersonet)

~ ciclul alchimia albă în iulie ~

cântul crinilor născuți din vis

Dedicație: „Pentru tine, crinul vieții mele.”

14. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman

Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care univers

13. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman

Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care univers

26. (eseu, proză scurtă)

~ ciclul Când florile au învățat să vorbească ~

subciclul Calendarul florilor visătoare - povestiri din jurnal

Eseurile Dorei - Ninsoarea de petale

Povestea cireșilor înfloriți

Motto: „Uneori primăvara ninge cu flori.”

 

În

24. (eseu, proză scurtă)

~ ciclul Când florile au învățat să vorbească ~

subciclul Calendarul florilor visătoare - povestiri din jurnal

Eseurile Dorei - Petalele care au învăţat lumina

03. (poezie, cybersonet)

09. (poezie, cybersonet)

E toamnă târzie - aud la fereastră

doar ploaia venită pe aripi de vânt,

garoafele puse de ieri într-o glastră

desfac din corole un vechi jurământ.

La ceasul uitării, ieșind din petale,

cuvintele scrise cândva în trecut

aud la fereastra cu geamuri ovale

rafa

Aveam cândva doar nuferi în privire,

Petale se brodau în ochii mei,

Pe trupul meu, suave flori de tei

Își împleteau parfumul în neștire,

Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,

În oaza-mi vie, nenăscut părea,

Răstimpul – un ponton de catifea,

În primăvara

Neînţeleasa ploaie

Prin picuri de ploaie amurgul

scutură petalele florilor de prun, pe ramuri

copacul suspinului* îşi poartă uşor mâţişorii.

Neînţeleasa ploaie, prin argintul nopţii,

despică umbrele iubirii-culori,

vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte

Mâine e prea departe...

Lacrimi albastre, miezul nopţii a picurat,

În tăcerea ei transparentă

călătorim spre stele, e o chemare,

un dor crescut din lumină,

Toate vin nevăzute spre centru,

deşi toţi le văd depărtându-se de el!

Turbionul vieţii le atrage - ce