19. (sonet)

~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~

20 de halte într-un septembrie imaginar

Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”

02. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist

Septembrie: „Mecanica Chihlimbarului” 02

           Jocuri de cuvinte – pod

           Geografie lingvistică

           (postarea precedentă)

           Pod

           Moto: „Prietenia - pod peste două suflete.” (Camelia Opriţa în „Cuvântul deschide gândul omului”, Editura Sfântul Ierarh Nicola

”Să nu uiți, pe lumea asta totul este de vânzare;
până și sufletul are un preț!
Doar amintirile nu se pot vinde.”

Podul casei era locul preferat
unde își dădeau întâlnire anotimpurile vacanțelor.
Asta era demult, tare demult, pe vremea poveștilor care

            Călătorii geodezice, Suedia 1997 Podul Øresund (VI)

            (capitolul precedent)

            Suedia - Podul Øresund

            Moto: „Rondelul podului de onix

Pod de onix se-ncovoaie,

Arcuind o boltă naltă;
Cade foaie după foaie
Peste

acrostih

Plutesc pe-aripa unui vis albastru,
Extaziat fiind de întâmplare,
Tumultul m-aștepta sub cer cu soare,
Reflexe sidefii-și-ncearcă-un astru.

Un râu intonă-n note cristaline;
Brodat, un pod de flori îl înconjoară,
O, Doamne, visu”-acesta înfioar

Am regăsit cutia cu-amintiri

din podul vechi

paianjenii plecaseră…

în urma lor,

doar pânza, fragilă şi

periculoasă…

Lumina tremura…

Am deschis cutia…

ce greşeală!

N-am mai plecat…

sunt tot aici,

în vechiul pod!

Neînţeleasa ploaie

Prin picuri de ploaie amurgul

scutură petalele florilor de prun, pe ramuri

copacul suspinului* îşi poartă uşor mâţişorii.

Neînţeleasa ploaie, prin argintul nopţii,

despică umbrele iubirii-culori,

vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte

avem un umăr fierbinte pentru lacrimile

corbilor

şi un umăr rece pe care nu mai are

cine să plângă

frăţia durerii

trage cerul în jos până pe fundul unei sticle de whisky

pe străzile duhnind a descompunere

François Villon pune, lunatic, aceeaşi întrebare

“ un