14. (cybersonet)
~ ciclul săbii de catifea ~
cincisprezece trepte prin lumina de august
14. (cybersonet)
~ ciclul săbii de catifea ~
cincisprezece trepte prin lumina de august
14. (cybersonet)
~ ciclul săbii de catifea ~
cincisprezece trepte prin lumina de august
01. (cybersonet)
~ cireșe amare în potir de iunie ~
21. (eseuri, cybersonete, cyberproze)
~ miniseria simfonia bujorilor: şase nuanțe de dor ~
Pentru Aurelia, Albatrosul care își poartă zborul liber peste valurile vieții.
13. (poezie, cybersonet)
12. (poezie, cybersonet)
11. (poezie, cybersonet)
09. (poezie, cybersonet)
24. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)
Motto
„Află că noi știm
Oricând să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă!”
23. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)
Motto
„Află că noi știm
Oricând să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă!”
22. (poezie, cybersonet)
Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărțile-n rafturi gata să cadă.
Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
așteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
vis
Aseară când apusul își contura
forma pe bucățica de cer înălțată deasupra
mea începuseră clipele zilei să se strângă în jurul
soarelui și-și așteptau startul de plecare.
Nu știu dacă le-a plăcut sau nu
ce-au văzut și-au auzit din viața mea și de
pe într
Pe vălul minții-mi plouă rătăcit,
Cuvinte pe sub picuri se destramă,
În tigva nopții iar m-am bălăcit,
Îmi joacă muza într-o nouă dramă.
Îmi joacă muza într-o nouă dramă,
Cu grația-i pe muchie de vis,
Își fâlfâie rugina lângă vamă,
Pe drumul dintre iad și
Motto: La urma urmei moartea este doar un simptom al vieții. Mario Benedetti
În trist apus, fără motiv
Mă uiţi şi pleci, zâmbind lasciv.
Cum va fi lumea fără soare,
Fără răspuns la întrebare,
Cum să visez, cum să mai sper
Când lumea nu mai are cer,
Când no
Aveam cândva doar nuferi în privire,
Petale se brodau în ochii mei,
Pe trupul meu, suave flori de tei
Își împleteau parfumul în neștire,
Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,
În oaza-mi vie, nenăscut părea,
Răstimpul – un ponton de catifea,
În primăvara
De la răsărit la apus
este egal o viaţă.
Bobocul de floare gângureşte-n frunzişul dimineţii
ca bobocul de om.
Mulţi oameni, ca firul ierbii
onduleaza color câmpul de posibilităţi.
Oameni - atom.
De la răsărit la apus
poţi avea ceva de spus.
Te-nconjoară clip
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!