Blog

Mereu se-mpânzeau norii pe cer
făcându-le cu mâna şi fluierând
celor din suflet care când
reuşea să-l cârpească pe unul să nu
mai plouă pe panta obrazului
se crăpa altul obez şi cenuşiu ca
părul senectuţii ce şi ea începe să
fulguiască uşor pe cineva fiind

          La un moment dat se satură omul! Obosește. Și cade, și căzând, alunecă într-un neant al său, neștiut și nevăzut de nimeni! Și vrea să plângă, și plânge, până când lacrimile nu mai vor să curgă pe panta obrazului. De ce oare? Pentru că și el

Din spatele zâmbetului plâng de multe ori
norii sufletului agăţat de gânduri ce se înjumătăţesc
în dosul uşii închise în faţa vizibilului permis oricui
de unde suprafaţa nu are interfaţă să transmită
semnalele vitale ale unor interioare ce-ar striga
cât l

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârfu

Aseară mi-ai dat o cazma

când mi-ai spus că nu mai vrei

să ştii de mine şi că nu-ţi mai pasă

de nimeni şi de nimic.

Şi s-a pornit viitură mare prin mine

au răbufnit lacrimile din ochi şi-au luat-o

la goană confundând obrajii mei cu o pistă de cros

sufletul

Se plimbă dorul mereu singur cuc

pe aleile labirintelor

din ce în ce mai întortocheate ale iubirii

habar n-am cum face că se găseşte

întodeauna cineva să se agaţe de el

dar nu bagă-n seamă pe nimeni

habar n-are de viiturile pe care

le-mprăştie prin suflete.

Realităţi ştiute de om şi de Dumnezeu

din cauza vreunui necaz ce coase pe dinăuntru

cu un acon gros şi ascuţit

îi lasă motive decorative oribile

ba îl doare într-un punct al corpului

ba îl doare sufletul din cauza vreunei supărări.

Toate lacrimile sunt inc

Cauţi şi cauţi şi tot cauţi

printre oameni

ceva care este al tău

dar nu vezi şi nu auzi

decât în fiinţa ta

şi nu-nţelegi printre lacrimi

ce şi de ce doare?

De-ţi curg lacrimile sau nu

pe obrajii palizi de căutare

sufletul e adâncit în gândurile

care sapă adânc

Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,
privim printre zăbrele spre dreptate,
ochiul divin niciodată nu doarme.

 Într-un colţ de lume, plângea o prostituată

Fiindcă soarta o despărţise de o jumătate,

Care se-mprăştiase pe strada măturată,

Durerea-i tăia adânc simţurile frământate.

Când lacrimile ei s-au plictisit să mai curgă,

Jumătatea fizică rămasă le usucă,

Sing

Cu ochii-n lacrimi mă gândesc la tine,

un dor năvalnic nu-mi dă pace, mă sfâșie

doar tu, icoana sufletului părăsit  

minuni poți face noapte și zi,

în fiecare clipă,

ești sensul meu să mai exist  .

Aș vrea să-ți fiu mereu în preajmă,

 te răpesc din lumea a

Şoaptele timpului, subtil parfum de iasomie

Trăim în lumi paralele,
presărate ici-colo cu oglinzi
din care rar se reflectă imagini-tablou,
labirinturi prin care intrăm inconştient.

Şoaptele timpului ~ exorcizarea viselor
în timpul unei prohibiţii l

Te-am visat spre dimineaţă
Cum mă mângâiai pe faţă
Şi în braţe, noi ne ţineam,
Atât de fericiţi eram!

Însă când ochii i-am deschis,
Privind în jurul meu piezis,
Că-n braţele mele ţineam
Perna ta şi o sărutam.

Repede am azvârlit-o,
Aşa de tare-am urât-o
Şi din

Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită 

la care tot visează chiar visul nevisat,

iar clipa e geloasă pe clipa nevenită

de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat…

Tot ce o să survină aduce fericire

în sufletul cel candid ce nu a cunoscut

acea stare - nesta