după gratii întunericul
ca o fantomă uriașă
înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare
deopotrivă
mirosul de apocalipsă
(ne) soarbe plămânii
plouă cu cenușă în viscere
prin(tre) cadavre
râuri de smoală
nu e nevoie de puști
moartea își ia tributul
dansând în vârfu
Îmi sărbătoresc rănile cântând
Costel Zăgan
Sunt doar o mască pe un suflet gol,
Un chip plăpând cu-alură de scânteie,
Seiful greu din ceară, fără cheie,
Ascuns în al neliniștii atol.
Sunt stația rămasă fără tren,
Sub orologiul vechi, mușcând din noapte,
Ori un popas de-ntunecate șoapte,
Un ultim ver
Demult, pe vremea când oamenii trăiau frumos, iubindu-se şi înţelegându-se între ei, fără să cunoască invidia, ura şi minciuna, locuia într-o colibă sărăcăcioasă, o fată foarte frumoasă pe care o chema Poezia. Ieşea şi ziua, şi noaptea la plimbare pe
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!