Cu ochii-n lacrimi mă gândesc la tine,
un dor năvalnic nu-mi dă pace, mă sfâșie
doar tu, icoana sufletului părăsit
minuni poți face noapte și zi,
în fiecare clipă,
ești sensul meu să mai exist .
Aș vrea să-ți fiu mereu în preajmă,
te răpesc din lumea asta rece,
pe colțul unei stele magice zburăm
doar tu și eu colocatari de lux
al unui îndepărtat tărâm de vis,
uitând tristețea, durerile adunate-n timp
doi avatari ai iubirii fără sfârșit
iubindu-ne frumos
sub mângâierea soarelui
ce pentru noi a răsărit .
Cu ochii-n lacrimi mă trezesc
din visul minunat ..
-->
Comentarii
citit cu multă plăcere
aprecieri!
Mulțumesc Viorel pentru lectură !
Cu prietenie, Dan
Amintirile pot fi frumoase și când ne înrourează sufletul, ochii... Faină!
Bine te-am regăsit Camelia ! Mulţumesc pentru aprecieri !
Bine ai revenit, Dan, cu acest poem de suflet!
Mulțumesc Maria !
sa fii iubit!