Blog

Te urmărește cineva din față
nu vrea să urmărească din spate
că s-a plictisit să tot trădeze
când raza vizuală pălește-n fața
razelor ce spintecă întunericul și ce
crezi? din față și-o culege cu vârf și-ndesat
fiindcă așa merită trădătorii
ce-o dau pe la

Culege omul de-a lungul timpului de toate,
să-l ajungă din urmă binele ca pe roate
în aer, care se-nvârt după o direcţie
pe care o vrea el la orice intersecţie.

Aşadar îşi burduşeşte mintea cu defecte,
minciuni şi răutăţi, să aibă adânci efecte
asupra seme

Se mai trezeşte trecutul câteodată
s-arunce cu pietre în geamul prezentului
dar dacă oamenii nu aud zgomotul
se încăpăţânează să-l scuipe cu flegmele
unora care nu au avut nici cea mai mică
greaţă sau ameţeală când cordul le exploda
în piept de plăce

Am avut un vis mare şi plin cu ochii
deschişi pur şi simplu s-a dezlănţuit
într-un viitor îndepărtat născut dintr-o
speranţă ce-mi scăpăra ca o luminiţă
prin suflet când m-am gândit
astăzi la iubirea oamenilor rătăciţi
printre ruinele urii ce face prăpăd

Se mută Dumnezeu în Univers

dintr-un nor alb într-unul gri şi de-acolo

pleacă într-unul negru ca tăciunele

să caute locul de unde să le fie

aproape tuturor fiinţelor care şuşotesc

frânturi de rugăciuni din prăpastia

adâncă a durerilor şi nămolită

de ploile

Octombrie, luna buclucaşă a toamnei în care vremea bună se joacă de-a v-aţi ascunselea cu vremea rea, ajunsese pe la jumătatea ei. În timp ce la televizor se anunţau noutăţile despre desfăşurarea sărbătorii Sfânta Paraschiva, toamna intrase pe străzi

Ajunge viaţa prin piaţa mare

din spatele evenimentelor

întinse buluc pe tarabele pline

de hoţii financiare

ce rup buzunarele şi ciopârţesc

câte-o avere

de boli care taie-n carne vie

de-un măcelar invizibil

pe gratis

de violuri şi violenţă

aruncate la-ntâmplare

Feţe diferite se plimbă peste tot

vreo două-trei mai luminoase

altele două-trei sute mai crispate

între sprâncene şi în jurul gurii

ce-şi unesc ridurile din frunte

cu întreaga fizionomie ce ţine-n tăcere

un spectacol invizibil

al gândurilor ce degajă mirosu

De când mă ştiu am doi ochi

care văd pământul colorat şi cerul

după anotimpurile climei

din locul meu de baştină

mai văd şi cu coada ochiului

multe pe care trebuie să le văd aşa

din cauza vicisitudinilor

pe care destinul mi le-mprăştie

pe aleile vieţii

pe une

Cauţi şi cauţi şi tot cauţi

printre oameni

ceva care este al tău

dar nu vezi şi nu auzi

decât în fiinţa ta

şi nu-nţelegi printre lacrimi

ce şi de ce doare?

De-ţi curg lacrimile sau nu

pe obrajii palizi de căutare

sufletul e adâncit în gândurile

care sapă adânc

S-au înmulţit aţele demonilor

le place din ce în ce mai mult

teatrul de păpuşi

pe unii îi agaţă de mâini

pe alţii de picioare

dar cel mai mult mor de drag

când nimeresc agăţarea creierilor

ce-ncep să judece după joaca aţelor.

Îşi încep actul I al piesei

alegâ

S-a uzat materialul normalităţii,

compoziţia ei a fost folosită din abundenţă

până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen

care-şi lungeşte franjurile dezordonate,

pentru a acapara

tot ce-ntâlneşte în preajma ei,

inclusiv, oamenii.

Veselia şi bunătatea

sunt

Artiştii mari ai lumii

au părut şi par

făcuţi

ca oamenii,

dar

în aparenţă,

asemănarea lor cu noi

îţi induce eroare

pe retină.

Când

opera lor

e finisată şi văzută,

frumosul din inima lor

este o bucăţică

desprinsă

din infinitul

Universului.

Domnul

Îşi arată existenţa

pri

Distanţele dintre oameni sunt uneori bariere care despart doar trupuri umane, deoarece forţa gândului este o încăpere comună a sufletelor, ce a găsit în ultimii ani o uşă. O dată deschisă de mine şi de milioane de semeni ai mei, reuşim să ajungem din

Ce mai avem noi azităzi,
Când ieşim şi ne uităm pe străzi?
Vedem oameni posomorâţi,
Trişti, amărâţi.

Şi dacă ai chef de meditaţie,
Cum îţi place de multe ori, ţie
Şi le studiezi atent fizionomiile,
Vei observa că au probleme, cu miile.

Vezi la un moment

Dintre miliarde de oameni
Printre-ai noştri semeni,
Vrei uneori să paşeşti
Pe cineva să gaseşti.

Sunt mulţi oameni în lume
O, Doamne!, sunt o mulţime
Şi cauţi, cauţi să găseşti
Şi la un moment dat oboseşti,

De această asiduă căutare
Şi gândeşti: ,,nici

Iubire, pasăre măiastră a inimii
Zbori printre oameni, mii şi mii.
Căutându-ţi sălaş în sufletele oamenilor,
Găsind sau nu portiţa sufletelor.
Iubire, zbori-n sus, în înaltul cerului
Alergând mereu, în calea dorului.
Întâlneşti şi alte păsări, zburân