Sub pleoapa toamnei murmură gorunii,
Îşi dau bineţe păsări călătoare,
Iar ceru-şi prinde-un nor la cingătoare
(Pe gardul casei moţăie petunii).
Cu voal de-aramă, codrii şi ogoare
Se-nfăşură, în aşteptarea lunii –
Se-nghesuie printre zăplazuri unii,
Ce speră din caleaşca-i să coboare.
Cenuşa zilei zboară, risipită
Pe cuşma zării, pe fâşii agreste;
Când murgul nopţii-ascunde sub copită
Frânturi desprinse parcă din poveste,
O zi din cosmos pare o clipită
Şi clipa o eternitate este...
Comentarii
Bravos!
Admirație.