25. (poezie, cybersonet)
ochii dimineţilor (cybersonet CIX)
o pasăre sacră țese raze-n dor
piatra veche țipă în colțuri de fum
în aer plutește o umbră de scrum
timpul se frânge iar cerul e-un nor
o bătrână vibrează în noaptea din drum
mâinile-i
ochi (11)
I-au crescut ochi urechi mâini şi picioare de-a lungul
timpului şi nici acum nu se opresc din a creşte
ochii urechile mâinile şi picioarele Domnului care mereu
văd ascultă mângâie şi merg pe suferinţele şi neputinţele
oamenilor din lumea de aici de-aco
O clipă a dimineţii adie peste mii de pleoape închise
apoi îşi aşterne mângâierea pe feţele liniştite
încordându-şi cât poate de tare scurtimea
până o aduce în formă de elasticitate în jurul
trupului care se lasă alintat de mişcări involuntare.
Pleoapele
Nu te uita în ochii mei
sunt ei albaştri, dar nu-s răi.
Par uneori periculoşi,
poţi să te-nneci, când sunt apoşi.
De nu-i cunoşti salvare n-ai,
pe-ntinsul lor nu-i nici un pai
de care poţi a te-agăţa,
râmâi cu verbul A VISA!
În ei nu creşte o speran
Vara mea cu ochi senini,
Cu dudăie, flori și spini,
Spice aurii în lan,
Cum de vii tu, an de an?
Vara mea cu ochi de cer,
Animi plină de mister,
Triluri în codrul umbros,
Clipocești râu răcoros.
Vară cu ochi azurii,
Coci cireșe purpurii,
Și legume, pepenii dul
Ca să te-adun din cioburi de oglinzi,
La -nchieturi mi-am pus mărgăritare
Căci ochii mei de tine sunt flămânzi
Şi tot aştept sa- mi ieşi în cale .
O să te-adun din cioburi de oglinzi
Sa mi racoresc arsita de pe buze
In noptile târzii vin fluturii plăpânzi
Ş
când te-am văzut prima oară
noaptea din ochii tăi m-a cusut
pe-o pânză brodată cu stele
și ușa inimii mele s-a deschis
într-un unghi de luna plină
ai crescut în adâncul ființei mele
că o rădăcină-n pământ
rămânând acolo și aducându-mi
raze de soare
M
Timpul şi noi cei ramaşi în ochiul furtunii
Nimic nu mai pare ce-a fost,
nimic nu mai e în ordine,
ne întrebăm unde oare ne-a fost dat să ajungem?
Pierduţi într-un spaţiu fără spaţiu
mai îndurăm un timp.
Evacuaţi în locuri rarefiate
plutim fără ancore,
ne me
Lacrima din abisul durerii
" Lacătele de piatrăSe deschid cu râuriLacătele de apăSe deschid cu steleLacătele din noiSe deschid cu o lacrimă."Definitia lacrimei - Octavian Paler
Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii
un singur trofeu
Aş vrea să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum în acuarelă!
Doar eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor dictează poezii,
m-apropie de tine, dra
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 5
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!