Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
dintr-un văzduh cu forme nevăzute.
Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma-ți temerară
ce-ajung pe căile din vis mereu
să-mi tulbure tăcerea căt
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!