Îmi stau cuvintele
agăţate de cerul gurii
nu ştiu ce-au păţit
nu vor să se desprindă
limba trage de ele
eu simt că mă-nec
de emoţie
când te văd.
Tăcerea le-a tras
pe liana ei
şi eu aş vrea
atât de mult să-ţi spun
că aerul miroase
a viaţa mea
când îmi eşti aproape.
Mă chinui
atât cât poate fiinţa mea
să le cobor pe limbă
să ţi le dăruiesc
vreau să ştii
că eşti jumătate din mine
dar ele se-ncăpăţânează
să se agaţe până ajung
în ochii mei.
Priveşte-i atent
să vezi că
şi pământul
şi cerul
ţi le-aş pune
la picioare
şi-n mijlocul lor
ţi-aş aşeza ca desert
inima mea.
Te rog
nu-mi ocoli privirea
doar ea îţi strigă
din răsputeri
cântecul din sufletul meu
pentru tine.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii