,,mă țin de crăpătura prin care mâna Fiului îmi salvează sufletul''
Elena Mirca
îmi aruncă lasoul
pe verticala mea şubredă
îl simt cum mă loveşte
mi-l înfăşoară în jurul gâtului
prinde bine şi mă scutură tare
de atâtea gânduri negre
deşirate în inima mea
mă zbat ca prada prinsă în capcană
iar El mă mângâie pe creştet
îmi spală ochii cu propriile-mi lacrimi
mă stropeşte cu puţin infinit
din Universul Său.
Mihaela Moșneanu
Orșova, 16.09.2015
Comentarii
Mulţumesc, Mimi!
Mulţumesc, Agafia!
Recitit cu multa placere.