Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,
privim printre zăbrele spre dreptate,
ochiul divin niciodată nu doarme.
Sistemul puterii – măr putred şi găunos,
lasă în aer miros de crunte nedreptăţi,
sacrifică tinerii cu dor de frumos.
Doamne, fă plăţi restante pentru cei morţi.
Trăim vremuri de umilinţă şi de durere,
îndrăzneala de a visa şi morţii ni-i plătim în rate,
dreptul la viaţă demnă şi muncă tineretul îşi cere,
libertatea şi-a câştigat-o cu piepturile-nsângerate.
Voi, guvernanţi, călcaţi pe cadavre nestinse,
astăzi pe val, mâine umiliţi în genunchi,
speranţele noastre sunt torţe aprinse.
Dumnezeu le întreţine cu-n tremur din rărunchi.
Sub roua iubirii Lui florile vor înflori pe pământ
şi tinerii – lumina cugetelor de neînvins,
dreptatea şi-o vor poetiza prin miresme de cuvânt
în zborul speranţei – credinţă de lacrimi aprins.
O poezie manifest dedicată victimelor Revoluţiei din '89 şi celor ale căror speranţe au fost frânte în jocul de-a politica al celor ce conduc ţara.
-->
Comentarii
Mulţumesc pentru popas şi apreciere, Lenuş Lungu!