Cum să te-agăţi de cer fără iertare (sonet)

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

 

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred către Dumnezeu.

 

De la cheremul patimilor noastre –

Corăbieri captivi în propriul ghiol,

Plutim în vise aşa-zis albastre,

 

Regurgitând fragmente de nămol,

Pierduţi pe urma Păsării Măiastre,

Nemulţumiţi de zborul prea domol.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc, Mihai Arsene! Cu prietenie,

  • Mulţumesc, doamna Ciobotariu! Stimă,

  • Cu admirație!

  • Mulţumesc, Daniela Vîlceanu! Drag,

  • Frumos!

    Felicitări!

  • Vă mulţumesc mult, doamna Dorina! Bucuroasă de reîntâlnire! :-) Cu drag,

  • Îmi era dor de versul tău, dragă Camelia. Admirație.

Acest răspuns a fost șters.
-->