23. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
23. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
22. (poezie, cybersonet)
In memoriam Adrian Păunescu
Plângeai pădurii frunza rară,
Că nu mai e ca astă-vară,
Astăzi pădurea nu mai este,
Ajuns-am, Doamne, de poveste;
Şi larg se duse vestea-n lume,
Că ne-am vândut ţară şi nume
Pe-un blid de linte, ce ocară !
Dar suntem Iudă planeta
Plânset de toamnă
A ruginit în frunză toamna
Cu rodul ţării cam restrâns,
Ce-aduce scâncete şi plâns,
Dar a zâmbit ironic doamna!
Că rodul ţării mereu pleacă
Pe datorii, de hoţi tocmite
Prin fals, escrocherii şi mite,
Ce azi grumazul ne apleacă.
A ruginit
O frunză purtată de vânt
Iubirea şi moartea!
Singura moarte dulce este din iubire,
în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.
Iubirea nu există,
există doar o continuă căutare a ei!
Un vis, în rest, suntem pe-aproape
sau doar e în noi,
Undeva în timp, ascult Vangelis,
efigia zâmbetului tău rămas în palma mea,
o frunză memoriei furată,
monada oglindită în creatoarea diadă.
Esenţa de caprifoi prin culorile toamnei
şi-a mistuit sufletul, sleit de p
< ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...>
Tremură în cădere frunzele arţarului din faţa ferestrei mele, tremură, plâng şi se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu ştie nimic.
Rând pe rând, pe şoaptele vântulu
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!