Blog

Jocuri de cuvinte - tuci

Geografie lingvistică

          Tuci

          Moto: „În cazan fasolea fierbe/ Cu ceva afumătură,/ Irită simţuri acerbe,/ De îţi lasă... apă-n gură...” (Mâncare cazonă, de Constantin Enescu, 2010)

Cuvântul tuci l-am reținu

Jocuri de cuvinte - tuci

Geografie lingvistică

 Partea întâi a articolului este la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tuci

,          Cu ceaunul în lume și în viață

          Moto: „Pe femeie-a dezbrăcat-o/ Dracu-mpins cătr

Jocuri de cuvinte - copil

Geografie lingvistică

 Partea întâi este la adresa:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jpcuri-de-cuvinte-copil

          Copilul în viață și în lume

          Moto: „Ca domnişoară cu pretenţii/ A acceptat mereu at

Jocuri de cuvinte - copil

Geografie lingvistică

          Copil

          Moto: „Chiar dacă stau la un azil,/ Sunt îngrijit cum se cuvine/ Şi simt că astăzi sunt copil,/ Căci tocmai am făcut pe mine.” (La mulţi ani tuturor copiilor, din partea un

În turul doi,

 După cum ați aflat,

Vom avea de votat

Un hoț prezumat,

Sau un prost garantat!

MdR

M-am născut

pe

drumul

dintre

Ringhilești

și

Albești

tata

ar fi vrut

să fiu

ca Tudor

mama

s-a mulțumit

cu Vladimirescu

eu

ca

orice

nenăscut

scânceam

între

popor

și

tagma

jefuitorilor

României

restu-i

istorie

Costel Zăgan, Ode gingașe

Mai este un risc poezia

azi

când

lumea riscă 

doar

pentru

pâinea cea de toate zilele

fii serios domnule

și

poezia trece prin stomacul cititorilor

mai bine

vomită-ți deziluziile

în

postume

restu-i

cireașa

de

pe

colivă

Costel Zăgan, Poeme polițiste

A APĂRUT VOL. 5 AL MARII ANTOLOGII DE POEZIE ROMÂNESCĂ ÎN LIMBA GERMANĂ REALIZATĂ DE POETUL ȘI TRADUCĂTORUL CHRISTIAN W. SCHENK. MĂ BUCUR CĂ FIGUREZ SI EU PRINTRE POEȚII ANTOLOGAȚI.

Liviu Antonesei - Tocmai am primit de la prietenul nostru, poetul și

Pe gânduri se aștern, disimulate,

povești pe care le credeam uitate

sub scoarțe prăfuite de albume

păstrate în cotloane fără nume,

la ultimul etaj, urcând pe scară,

într-o mansarda rece și murdară,

unde ajung mai mult pe dibuite

cu mintea încărcată de ispit

Adună plopii crengile-n fereastră

cu frunzele întoarse-n asfințit,

pe masă plâng garoafele în glastră

văzând că te aștept dar n-ai venit.

,

Și somnul mă încearcă dintr-odată,

aș vrea să dorm dar încă te aștept,

din colțul său, părând numai o pată,

motanu-și

Cartea mă smulge din raft

cartea mă smulge din viață

eu pentru carte mă zbat

cartea să fiu mă învață

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote 

Vin zânele nopții, din visuri astrale,

să-și lase bagajele-n camere goale,

târziu, către ziuă, când zori-n derivă

adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,

iar somnul, venit pe cărări neumblate,

ar vrea să mă vadă plecând din cetate.

Îmi toarnă otravă din nori

Reascult povestea magicei sucale

depănând prin vreme șiruri de fiori

care vin adesea pe aceeași cale

redeschisă iarăși peste vechi uitări.

Ne ajung din urmă false jurăminte

spuse într-o noapte într-un lan de grâu

când deasupra luna se privea cuminte

în ogli

Nu mai avem demult același cer,

nici orizonturi sacre împreună,

ne-a mai rămas în suflet un mister

uitat cândva în oaza de sub dună.

.

Pe malul apei, între palmieri,

la un sfârșit întârziat de vară,

ademeniți de tandre mângâeri

păcatul ne-atingea întâia oară

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoa