Aerul este înţepat de ger,
fulgii albi alunecă-n eter,
ei s-au apucat de colorat
când norii cerului s-au împrăştiat,
pomii, copacii goliţi de frunze,
soarele nu-şi arată ale sale raze.
Razele soarelui s-au ascuns,
pentru că zăpada albă le-a uns
cu gerul iscat de viscolul agitat,
aşa că soarele s-a supărat,
să-ncălzească pământul, numai vrea,
să se-acopere cu pătura de nea.
Şi cerul întunecat şi ceţos
a început să cearnă în jos
pe pământul rece, de ploi stropit
şi fulgii nu au mai contenit
până când pătura albă s-a aşezat,
şi în nămeţi s-a transformat.
Aşa a venit geroasa iarnă
îmbrăcată în alba-i haină,
la bătăi cu bulgări ne cheamă,
la săniuş şi... bag de seamă
c-o să ridicăm şi un om
undeva, lângă un pom.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Dragă Mihaela, merci frumos ptr apreciere.
D-na Victoria, mulţumesc frumos pentru popas şi ptr. cele două poze, Mihaela.
Mihaela draga mea, ai scris versuri in ton cu iarna. Felicitari!
pana vine primavara... cautam caldura de langa camin...!
soare la ferestra inimii!
bine că mi-ai amintit
, merci Mircea
...să-i pui și un nas roșu!
Da, ca în fiecare an, nu prinde nepregătiţi
, merci frumos Dane pentru popas.
A venit geroasa iarnă şi ne-a prins iar descoperiţi. Aşteptăm cu nerădare primăvara.
Frumoase versuri , felicitări Mihaela !